Alibi… pentru prieteni – cu Anamaria Ionescu și Renato Bratkovič

Un festival de literatură mystery&thriller în Slovenia poate fi o noutate. O scriitoare din România invitată la acest festival… și asta poate fi o noutate. Pentru a trece lucrurile astea în categoria NORMALITATE, vom vorbi depre festivalul Alibi, care a avut loc în Slovenia la sfîrșitul lunii septembrie, cu Anamaria Ionescu – invitată la festival, și cu Renato Bratkovič – organizatorul festivalului.

Anamaria Ionescu, scriitoare, autoare – printre altele – a seriei Sergiu Manta (Nume de cod Arkon, 2014 și Zodiac, 2016, ambele la Editura Tritonic):

 

Ce este Alibi? Cum ai ajuns la Alibi? Cum a fost? Ce semnificație are pentru tine invitarea unui scriitor român la acest festival?

Facebookul ăsta poate fi o chestie faină, dacă știi cum să-l folosești. De exemplu pe noi, autorii, ne poate ajuta să stabilim contacte cu alți colegi de vocație de dincolo de graniță.

Așa l-am descoperit și pe Renato Bratkovič. De fapt, el m-a descoperit pe mine. Și m-am trezit cu un mesaj privat elegant și politicos prin care eram invitată, la sfîrșitul lunii septembrie, la Festivalul internațional de literatură crime și noir Alibi. Nu știam mare lucru nici despre om, nici despre festival, așa că m-am interesat: Renato Bratkovič este specialist în publicitate (se pare că slovenii sînt foarte buni în domeniu). Este, totodată, și scriitor. Are la activ cîteva volume de povestiri – un amestec interesant de noir și crime. Pentru cei curioși, versiunea în limba engleză a cărților lui e disponibilă pe Amazon. Omul le scrie în slovenă, apoi le traduce singur. Vă asigur că sînt o lectură interesantă. De altfel, se numără printre autorii prezenți în antologia BalkaNoir.

În ideea de a pune pe hartă literatura slovenă de gen și, evident, de a beneficia și el de expunere, pe de o parte, iar pe de alta de a oferi doritorilor oportunitatea de a cunoaște autori și stiluri de pe alte meleaguri, a inventat acest festival: Alibi. Inițial l-a organizat din resurse proprii. Apoi a reușit să obțină fonduri de la primaria orașului Slovenska Bistrica unde are loc evenimentul. În fiecare an festivalul are cinci invitați din cinci țări diferite. Anul acesta am avut plăcerea de a fi colegă de ediție cu Johnny Shaw, un scriitor american care și-a asumat, împreună cu soția, o existență de nomad modern prin Europa, Marko Popović din Serbia – un scriitor aflat la debut, autor de scenarii pentru televiziune, Robert Perišić din Croația – șapte cărți la activ, unele traduse chiar și în Statele Unite, și gazda noastră, Renato.

Rezultatul concret al festivalului este cîte o povestire scrisă de fiecare participant, al cărei titlu este tras la sorți, și pentru care am avut la dispoziție o zi. Titlul care mi-a picat mie a fost Nobody’s Innocent. Dacă sînteți curioși, povestirile născute la toate cele patru ediții de Alibi sînt publicate pe site-ul festivalului.

Mărturisesc că am fost răsfățată în Slovenia. Țara e frumoasă foc, iar despre oameni, dacă spui că sînt primitori, e o platitudine.  De la prima oprire, la Barul Grega – unul dintre cei trei parteneri ai festivalului, al cărui proprietar, Borut, este atat de încîntat să fie implicat în povestea asta, încît și-a decorat localul cu pozele participanților la toate cele patru ediții de pînă acum – m-am simțit ca o vedetă. Între noi și Arcul de Triumf fie vorba, e un sentiment aparte să intri într-un bar din Slovenia și să dai nas în nas cu propria moacă pe perete.

Ziua de creație s-a desfășurat la Gora pod lipo, un restaurant-cramă situat într-un decor minunat. Am avut voie să ne stabilim culcușul creativ unde ne-am simțit fiecare mai inspirați. Și, har Domnului, aveai de unde alege. Iar oamenii locului s-au asigurat că nu ne lipsește nimic: nici de-ale gurii, nici cafeaua, nici vinul (se pricep slovenii și la vin!). Serile le-am petrecut în vîrful muntelui, la propriu. Hotelul era, de fapt, un resort de ski. De la fereastra camerei mele vedeam o pîrtie, un pic de pădure și o biserică medievală.

Cît despre cea de a treia zi, cînd am dat glas, în cadru festiv, creațiilor noastre, a fost într-adevăr una de gală. O sală specială, dotări tehnice pentru o conferință, translatori. Și public interesat. Studenți, scriitori, amatori de literatură, prieteni ai lui Renato. Chiar și un fost polițist, amator de romane crime. Ne-au ascultat, ne-au pus întrebări, au părut încîntați să ne cunoască.

Dincolo de mini-vacanța de care am avut parte, se conturează și un alt aspect: slovenii au aflat că există și în România autori de crime. La noi nu există un public nișat pe literatura noir și polițistă, cel puțin deocamdată. Dar acolo există. Și „acoloˮ nu înseamnă numai Slovenia. Ci și Croația, Serbia, Muntenegru, Grecia. O lectură cu public, un interviu în presa locală, un contact cu alți autori din alte părți înseamnă un pas înainte. La anul, va fi rîndul lui Bogdan Hrib să reprezinte crime-ul românesc la Alibi. Iar peste doi ani, Renato Bratkovič își propune să publice o antologie cu nuvelele scrise la toate edițiile festivalului. Zic eu că este de bine. Nu?

Cum spunea Anamaria, Facebookul ăsta poate fi o chestie faină, dacă știi cum să-l folosești. Așa că l-am căutat pe Renato Bratkovič și am închegat un mic dialog despre Alibi.

 Ce este Alibi?

Alibi este un festival literar internațional crime & noir, în forma unui atelier literar, organizat în fiecare an în Slovenska Bistrica, Slovenia, începînd din 2015. Este un joint-venture al companiei Artizan, agenția mea de publicitate, Gora pod Lipo, Hotel Jakec, Tednik Panorama, Bar Grega și Kino Slovenska Bistrica.

Ai sprijinul unor autorități precum Primăria sau Ministerul Culturii?

Prima ediție a fost finanțată din buzunarele noastre, dar în al doilea an am fost la primarul din Slovenska Bistrica și i-am solicitat o contribuție. Pentru că am venit cu un „produsˮ și nu doar cu o idee, am primit niște bani, ba mai mult, în anul următor primarul a inclus proiectul în bugetul municipalității. Așa că acum primim suficienți bani pentru a acoperi cheltuielile, dar nu există nici un profit (încă) – facem munca asta din pasiune.

Altă instituție nu am contactat încă, dar aș putea încerca în viitor cu Ministerul Culturii.

De ce inviți autori din alte țări?

Sînt un tip care folosește internetul și îmi place să întîlnesc scriitori din toată lumea care scriu noir și crime. În plus, festivalul pare o modalitate bună de a-mi promova țara la nivel internațional – toți scriitorii participanți sînt încîntați să vină aici, să creeze o poveste, să se bucure de o masă bună și un pahar de vin și, cel mai important, să întîlnească oameni cu interese comune, să-și facă noi prieteni. Toți părăsesc locul destul de impresionați.

Din ce țări au fost invitații de pînă acum?

Am avut scriitori minunați din Statele Unite (Eddie Vega, Kate Laity, Johnny Shaw), Polonia (Paul D. Brazill), Cipru (Sonia Kilvington), Grecia (Vassilis Danellis), România (Anamaria Ionescu), Croația (Neven Škrgatić, Robert Perišić), Serbia (Marko Popović) și bineînțeles Slovenia (Andrej Predin, Avgust Demšar, Janez Grm, Jaka Tomc și eu). Sper că n-am uitat pe nimeni.

Spune-mi cîteva cuvinte despre atelier, ce intenționați să faceți cu poveștile scrise acolo?

Alibi a fost conceput accidental după ce am făcut un film promoțional cu un prieten fotograf pentru Gora pod lipo. După ce am terminat, am început să mă uit în jur și am încercat să-mi definesc impresiile înainte de procesul de editare. Și dintr-odată m-am gîndit la un atelier literar sau niște rezidențe pentru scriitori. Le-am povestit despre asta proprietarilor și ei au fost dornici să se implice. Am creat conceptul Alibi în cîteva săptămîni, ei au fost de acord și în două luni primii scriitori au acceptat provocarea.

Acoperim toate mîncarea, vinul și cazarea, în timp ce scriitorii, din păcate, trebuie să-și finanțeze călătoria în Slovenia și să scrie o poveste aici, bineînțeles. Atelierul începe vineri, cînd toți scriitorii obțin titlurile pentru povestirile lor, sîmbăta le scriu și, în cele din urmă, povestirile sînt citite la evenimentul literar din cea de a treia zi a festivalului, iar apoi se publică pe site și în ziarul săptămînal local Tednik Panorama. Le cer autorilor să nu publice poveștile în altă parte pînă la sfîrșitul anului, dar de la începutul noului an pot să-și prezinte poveștile create la Alibi oriunde vor ei. Primele 25 de povestiri vor fi publicate în Antologia Alibi în 2020, cînd toți oaspeții de pînă acum vor fi invitați să vină din nou în Slovenia.

Știi deja scriitorii invitați pentru 2019?

Am cîteva nume pe care mă bazez, dar în acest moment nu pot decît să confirm că plurivalentul Bogdan Hrib, scriitor, editor și fotojurnalist român, va fi aici, iar Tony Black, din Scoția, va veni și el aproape sigur (el este scriitorul de crime preferat al lui Irvine Welsh).

În concluzie: ești mulțumit cu Alibi, așa cum este el acum?

Da, sînt, cu toate că există mult loc de mai bine. Am avut niște idei de a pune pe piață tricouri, căni de cafea, broșuri, cărți poștale, autocolante și alte lucruri de genul ăsta, dar încă nu sînt pregătit pentru așa ceva.

Crezi că importanța festivalului va crește în următorii ani?

Ei bine, în acest an am fost invitat să particip la Tîrgul de carte de la Frankfurt la un eveniment dedicat antologiei BalkaNoir, organizat de Fundația Elenă pentru Cultură și Editura Kastaniotis (la care a apărut antologia), unde Alibi a fost menționat de mai multe ori. Și la care eu am purtat un tricou Alibi.

După eveniment, Vassilis Danellis și Yannis Ragos, scriitori greci și editori ai antologiei, Bogdan Hrib, scriitor și editor român (Editura Tritonic), Ivan Sršen, scriitor și editor croat (Sandorf), au petrecut ceva timp împreună, iar Vassilis și Bogdan au venit cu ideea de a transforma Alibi într-o franciză. Așadar, se pare că există posibilitatea ca festivalul să aibă loc în Grecia sau România în următorii cinci ani. Să vedem ce va ieși din ideea asta.

Crezi că este necesar să existe mai multe festivaluri de noir și crime în Europa de Est? În Balcani? Și, la final: crezi că Estul ar putea fi noul Nord pentru literatura mystery&thriller?

Amuzant este că, în anul 2015, cînd am creat festivalul, nu știam că există alți oameni din regiune care fac lucruri similar. Apoi am aflat despre Festivalul Internațional de Mystery & Thriller organizat de Bogdan Hrib în România, Vassilis Danellis m-a abordat cu această idee de a crea o antologie – scopul său a fost să invite trei scriitori din fiecare țară balcanică (doar o bucată din Slovenia se află de fapt pe Balcani, dar îi aparține datorită fostei noastre patrii mai mari), iar cartea trebuia să fie publicată de un editor din Turcia, care s-a răzgîndit ulterior. El și Yannis au decis să găsească un alt editor (grec), care, pînă la urmă, a fost Editura Kastaniotis. Apoi l-am invitat să participe la a doua ediție Alibi.

Un an mai tîrziu am vizitat o mică librărie dintr-un orășel din Croația, unde am dat peste o altă antologie interesantă, Zagreb Noir, editată de Ivan Sršen, o carte din legendara serie Noir de la Akashic Books, alcătuită din peste 80 de volume.

Apoi, serialul de televiziune Umbre peste Balcani, creat de Dragan Bjelogrlić, a ajuns pe ecranele noastre. Este vorba despre un noir care se bazează pe cîteva fapte istorice între Primul Război Mondial și cel de-Al Doilea Război Mondial.

Mai tîrziu am aflat despre Series Balkan, o asociație culturală non-profit care promovează scriitori, scenariști și regizori din regiune și organizează festivaluri.

Și cu puțin timp în urmă l-am întîlnit pe Cal Smyth pe internet. Este un autor care „îi îmbină pe Nesbø și pe Mankell pentru a crea o felie perfectă de Balkan Noirˮ – citat de pe coperta romanului său Balkan Route. Cal este galez, dar a trăit și a lucrat la Belgrad. Acum lucrează la un concept de festival mobil care să se desfășoare în fiecare an într-un alt loc și să promoveze scriitorii din regiune. Va fi numit – ați ghicit – Balkan Noir.

În timpul discuțiilor de la Frankfurt am luat act de existența genului și de numeroasele inițiative care aduc creatorii la un loc. Ivan a ajuns la concluzia că ficțiunea crime și noir reprezintă o parte importantă a literaturii sociale, iar co-editorul BalkaNoir, Yannis, a fost încîntat de dorința scriitorilor din această regiune de a experimenta și de a depăși granițele genului, lucru prin care în mod explicit ne îndepărtăm de noirul nordic sau american, care se bazează pe o anumită formulă.

Balkan Noir este proiectul, iar Alibi va fi o parte importantă a lui.

(convorbire publicată în Observator cultural nr. 948 din 23 noiembrie 2018)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s