Stefan Ahnhem și seria Fabian Risk

(note de Goodreads)

Victimă fără chip (Litera, 2019, traducere de Dana-Ligia Ilin)

Imaginație, suspans, răsturnări de situație (multe), autorul se joacă cu mintea cititorului, personaje vii, Ahnhem folosește așa-zisele clișee pentru a îmbogăți intriga. 4 stele și Stefan Ahnhem se alătură lui Eric Axl Sund, Niklas Natt och Dag și Camilla Grebe – autorii mei preferați de nordic noir suedez.

Sînt cîteva acțiuni inexplicabile… dar de-asta nu are 5 stele.

N-am înțeles de ce traducătoarea noastră a ales să numească un personaj Irene, cînd autorul folosește în toată cartea Lilja (nici traducătorul englez nu are inițiative, respectă alegera autorului).

Al nouălea mormânt (Litera, 2019, traducere de Dana-Ligia Ilin)

Una dintre cele mai bune cărți polițiste citite în acest an. Stefan Ahnhem, du är bäst!

Două cazuri, unul în Danemarca, unul în Suedia – și Ahnhem folosește foarte bine micile frecușuri dintre danezi și suedezi -, doi anchetatori, Dunja Hougaard și Fabian Risk, pe care-i cunoaștem deja din romanul precedent, dar „Al nouălea mormînt” precede „Victimă fără chip” și cei doi încă nu se cunosc, la care se adaugă știința de a scrie a lui Ahnhem, care, alături de imaginația sa turată ca un motor de Lamborghini Huracan, fac din acest roman una dintre cele mai pasionante lecturi de care am avut parte în acest an. Cum am mai zis, de fapt.

Abia aștept să trec la următorul volum, „Minus optsprezece grade”, și sper ca Litera să vină în 2020 cu următoarele două volume, „Motiv X” și „X sätt att dö”.

Minus optsprezece grade (Litera, 2019, traducere de Dana-Ligia Ilin)

Un fir narativ în Suedia, în care e implicat Fabian Risk, altul în Danemarca, în care Dunja Hougaard își depășește atribuțiunile de polițist în uniformă, responsabil cu ordinea publică, fire care merg în paralel o vreme, apoi se împletesc (cum era și de așteptat, fiind la a treia carte a lui Ahnhem) ca șireturile care leagă un corset. De-aia și numesc genul ăsta de roman roman-corset

Multe se întîmplă și în viețile protagoniștilor și n-ar fi fost rău să avem și mai multe povești secundare. De-aia mi-ar plăcea, de pildă, o nuvelă de dedicată lui Astrid.

Ahnhem are din nou o imaginație debordantă, scoate din joben niște răsturnări de situație care fac toți banii.

De-abia aștept „Motiv X”.