(încă un interviu mai vechi cu Bogdan Hrib, apărut în Observator cultural)
Ai participat săptămîna trecută, împreună cu Stelian Țurlea, la Tîrgul de carte de la Göteborg. Cine v-a invitat, pe ce criterii ați fost aleși voi doi? Aș vrea să deconspirăm puțin din culisele unei astfel de acțiuni, pentru că prea des auzim „de ce X și nu Y?ˮ sau – adevărul adevărurilor! – „de ce Z și nu eu?ˮ. Poate ar fi bine să se știe că există niște reguli foarte clare, mai ales cînd e vorba de parteneriate externe.
Sigur că sunt reguli. Cel puțin așa știu eu… Una dintre temele principale ale târgului din acest an a fost… Crime fiction. Asta ar fi prima regulă. Apoi am înțeles că și-au dorit autori traduși în suedeză. Aici aveam o problemă. Dar cum în Suedia toată lumea citește și vorbește engleza, ne-a fost oferită o șansă. Doar patru autori după câte știu eu au fost traduși în engleză, iar dintre ei doi știau sigur să o vorbească. Am fost propus. La fel și Stelian Țurlea. Nu știu dacă au fost și alții, dar noi doi am fost acceptați. Am fost foarte mândru să fiu invitat ca unul dintre speakerii târgului de carte. Ca o observație: puțini străini în afară de câteva vedete nordice și celebra Donna Leon.
Sîmbătă ai avut un eveniment pe care l-ai susținut alături de suedeza Lotta Olsson, estonianul Indrek Hargla și elvețianul Marc Voltenauer. Despre ce a fost vorba?
Păi, suedeza Lotta Olsson este o binecunoscută jurnalistă de cultură, specializată în mystery & thriller, cu o rubrică periodică la unul dintre cele două importante cotidiene din Stockholm – Dagens Nyheter. Ea a avut rolul de moderator, pe care și l-a pregătit perfect: am primit din vreme un e-mail cu temele de discuție și ne-am întâlnit cu toții cu o jumătate de oră înainte de eveniment pentru reglajele fine. Subiectul seminarului – aflat în programul festivalului, program tipărit pe care l-am primit prin poștă, acasă, prin luna august! – era „European Crime: Shaping the „perfect” crime novel”. Ei bine, cei trei invitați au avut abordări destul de diferite. Estonianul Infrek Hargla – pe care îl mai întâlnisem la Lyon la super-festivalul francez Quais du Polar, acum vreo doi ani; el este fericitul posesor al mai multor traduceri – scrie noir de epocă, cu acțiunea în Tallinul secolului XVI, pe vremea când se numea Reval și era oraș hanseatic. Elvețianul de limbă franceză Marc Voltenauer (care e pe jumătate suedez, de altfel) compune despre idilicele peisaje alpine elvețiene (unul dintre romanele sale se numește Cine a ucis-o pe Heidi?), iar eu, cu voia dumneavoastră sunt un pic mai urban. Ne-am prezentat cu toții pe larg și cred că i-am făcut curioși pe spectatorii din sală. Am arătat și prezentat în premieră și antologia BalkaNoir, dar voi mai povesti despre ea…
La primul eveniment de duminică l-ai avut din nou partener pe Marc Voltenauer.
Da, a fost un dialog elegant, voios și viu despre romanele noastre (titlul întâlnirii a fost Criminal Minds – nu m-am prins dacă se refereau la mințile noastre sau ale cititorilor!?), ne-am pus întrebări reciproc și am răspuns la cele din public (ca și când am fi stat de-o vorbă la o cafea), în decorul deschis tuturor vizitatorilor târgului, de la standul EUNIC – Café Europa, standul comun al institutelor culturale naționale din Stockholm. O inițiativă excepțională acest stand care ne-a oferit șansa să ne întâlnim cu toții – români, estonieni, elevețieni, polonezi, lituanieni și alți câțiva. Și felicitări pentru ICR Stockholm, care a reușit să organizeze trei evenimente Crime Fiction și încă 7 pe celelalte teme ale festivalului. Dintre ceilalți invitați i-aș aminti pe Felix Nicolau, profesor și critic literar, pe autoarele Arina Stoenescu și Victoria Pătrașcu. Dar au fost mult mai mulți… Încă un detaliu – am prezentat un slide-show cu copertele cărților celor mai importanți autori români de… romane polițiste, de la George Arion la Lucia Verona.
Ultimul eveniment a fost integral românesc, tu și cu Stelian Țurlea. Pentru prima dată s-a vorbit în Suedia despre literature polițistă românească, nu?
Prima dată, într-adevăr. Recunosc, mi-am stăpânit greu emoția. Jurnalista Gorrel Espelund a pregătit și ea foarte bine scurtul seminar – doar 20 de minute, atât de dense încât au părut mult mai lungi. Amândoi am povestit despre context și idee și despre istoria romanului polițist românesc și despre cărțile noastre traduse – Greuceanu – roman (cu un) polițist al lui Stelian Țurlea și Ucideți generalul, semnat de mine. Decorul a fost fabulos, o scenă uriașă, culori tari – negru și roșu, literele mari ale titlului festivalului CRIMETIME. De altfel, și prima ediție a festivalului NOIR suedez mutat din Gotland în… Göteborg chiar în timpul târgului de carte, ca o parte integrantă a acestuia. Un eveniment greu de uitat.
Cu ce impresie ai rămas? Ce a avut în plus Göteborg față de ale noastre Bookfest și Gaudeamus? Și ce n-a avut și a fost bine că n-a avut? Ce am putea prelua de la ei? Ca organizare, ca atitudine.
Am mai vizitat târgul de carte de la Göteborg în 2013, când România a fost țară invitată. De atunci a crescut enorm. În plus față de ale noastre are un public (cam tot vreo 100.000 de vizitatori) care are răbdare și bani să plătească și să participe la seminarii și conferințe. Care de altfel au fost foarte multe și pe teme diverse. Materialele de prezentare au fost trimise din vreme, moderatorii erau extrem de bine pregătiți (au citit cărțile noastre în engleză!), semnalizarea standurilor și a evenimentelor foarte clară.
Un detaliu important: editurile n-au prezentat în standurile proprii foarte multe titluri, ci numai pe cele ale autorilor care au fost prezenți în dezbateri sau lansări, centrându-și vânzările pe aceștia. Poate că ar fi o idee să facem la fel.
Sincer, nu știu cum am putea să convingem publicul român că ficțiunea de gen – mystery & thriller, SF & fantasy și romance – are autori români foarte buni. Ar trebui să găsim o soluție să câștigăm încrederea publicului nostru. Încă mai căutăm soluții solide și parcă nu le găsim. La Göteborg, ca de altfel în toată Scandinavia, marca Nordic Noir domină copios. La noi ne luptăm cu sute de traduceri. Poate că nici nu avem încă prea mulți autori puternici… Dar ar trebui să ne mândrim cu cei pe care îi avem, adică prin mândrie vreau să zic să-i cumpărăm și să-i citim.
O curiozitate – o zonă mare de carte gastronomică – plină de demonstrații practice.
Asta cu Göteborg. Dar Bogdan Hrib? Cînd vom avea pe piață o nouă carte de Bogdan Hrib? La ce lucrezi?
Din nefericire acum sunt centrat pe zona academică. După 25 de ani de luptă printre autori, editori, librari și bibliotecari, îmi doresc să public un volum cu titlul Editor de unul singur. Management în industria cărții. Vor fi sfaturi, idei, povești și poate soluții pentru o piață de carte mai solidă și mai eficientă. Dar în 2019 va urma un roman, cu siguranță. Până una-alta, la Gaudeamus un nou volum colectiv, cu povestiri adunate de mine și cu titlul Gastro Noir. Fără comentarii.
Și o ultimă întrebare pentru editorul Bogdan Hrib. În acest weekend ești la Brașov, la festivalul de science-fiction organizat de Clubul Antares, alături de un grup important de autori ai editurii Tritonic (mai puțin Teodora Matei și Daniel Timariu, care sînt invitați la Iași, la FILIT). Cu ce noutăți veniți la Brașov?
Da, suntem la Brașov cu două volume noi-nouțe, primul semnat de duetul Lucian Dragoș Bogdan și Teodora Matei – romanul Un străin în regatul Assert, și al doilea prezentat în lipsa autoarei Teodora Matei – un fantasy – O noapte la castel. Dar vor fi mulți autori dintre cei publicați de noi prezenți la AntareSFest – mă gândesc la Cătălina Fometici, Anamaria Ionescu (abia întoarsă de la festivalul sloven ALIBI, și asta e o altă poveste!), Monica Ramirez, Teodora Șerbănescu și Rebeca Cojocaru. Ca să nu mai vorbim despre brașoveni.
În plus o informație proaspătă – săptâmâna viitoare voi participa la o masă rotundă organizată de Institutul de cultură elen la Târgul de carte de la Frankfurt, unde vom prezenta volumul colectiv BalkaNoir, apărut initial la Atena la prestigioasa editură Kastaniotis, conținând 21 de povestiri din 7 țări. Vor fi prezenți autori din aproape toate țările care au contribuit la proiect. Sperăm ca în 2019 să apară și ediția românească a volumului.
(interviu publicat în Observator cultural nr. 941, 5.10.2018)
Crime si cafele 