La Sud prin Sud-Est (interviu cu Bogdan Hrib)

(și ultimul interviu cu Bogdan Hrib din arhiva Observatorului cultural)

La începutul lunii octombrie, în cadrul Tîrgului Internațional de Carte de la Frankfurt, a avut loc un eveniment dedicat apariției unei antologii de proză polițistă a autorilor din Balcani, BalkaNoir. Bogdan Hrib a participat la acest eveniment și am stat de vorbă despre antologie, despre eveniment, despre literatura polițistă din Balcani și din România.

Cum a început povestea antologiei BalkaNoir? De ce s-a lansat la Tîrgul de carte de la Frankfurt?

Parafrazînd celebrul film al lui Hitchcock La Nord prin Nord-Vest, după atîta Nordic Noir poate era momentul să schimbăm direcția geografică. La sfîrșitul lunii septembrie, Tîrgul de carte de la Göteborg , care a găzduit și cel mai important festival suedez de mystery & thriller – CrimeTime, am prezentat pentru prima dată publicului nordic volumul BalkaNoir, dar și o poveste, ilustrată de copertele cărților, a noului val de autori români.

Dar istoria a început cu multă vreme în urmă, deși nu chiar atît de multă, prin 2011, la Zurich, la o întîlnire anuală a Asociației Internaționale a Autorilor de Crime fiction (IACW) cînd, după a lungă întîlnire cu autoritățile locale chiar în sediul poliției elvețiene, trei balcanici stăteam la un pahar de vorbă și visam la o inițiativă locală sau, mă rog, să-i zicem regională. Erau acolo Yiannis Rangos din Grecia, Emanuel Ikonomov din Bulgaria și eu, reprezentînd România. Ne gîndeam la un nume, la un club, la o carte, fără să știm prea clar ce și cum va fi. Am ținut cu toții minte ideea, dar se pare că singurul care a avut tenacitatea să o ducă mai departe a fost jurnalistul Yiannis Rangos, care a reușit să găsească un alt grec, stabilit la Istanbul, Vassilis Danellis, și un editor turc dispus să investească. Iar acum trei ani, cei doi au început să strîngă materiale – povestiri noi, cîte trei din fiecare țară, însoțite de un scurt text introductiv. Apoi proiectul s-a clătinat pentru că editorul turc nu a mai putut susține volumul.

Salvarea a venit, așa cum ar fi trebuit să ne așteptăm, din Grecia, de la prestigioasa editură Kastaniotis, care și-a asumat editarea primei ediții a volumului colectiv în limba greacă. Volumul conține 21 de povestiri, cîte 3 din cele 7 țări participante. Scriitori: Boriana Dukova, Emanuel Ikonomov, Andreya Iliev (Bulgaria); Robert Perišić, Ivan Sršen, Nenad Stipanić (Croația); Andreas Apostolides, Vassilis Danellis, Yiannis Rangos (Grecia); Lucian-Dragoş Bogdan, Bogdan Hrib, Lucia Verona (România); Djordje Bajić, Verica Vinsent Cole, Marko Popović (Serbia); Zoran Benčič, Renato Bratkovič, Avgust Demšar (Slovenia); Ercan Akbay, Cenk Çalışır, Suphi Varim (Turcia).

Mulți dintre autori sînt deja consacrați în țările lor. Spre exemplu: Ivan Sršen din Croația a fost coordonatorul volumului colectiv Zagreb Noir, realizat în colaborare cu americanii de la Akashic, el însuși fiind editor de carte, iar Renato Bratkovič este scenarist și fondator-inițiator al festivalului de Crime fiction Alibi din Slovenia.

Eseurile introductive au fost scrise de Georgi Tsankov (critic literar, Bulgaria), Anera Ryznar (scriitoare, Croația), Philippos Philippou (scriitor, Grecia), Felix Nicolau (scriitor, critic literar, România), Mirjana Novakovic (scriitoare, Serbia), Mojca Pišek (critic literar, Slovenia), Algan Sezgintüredi (scriitor și traducător, Turcia).

Cît despre Frankfurt, cred că a fost ales cel mai bun loc pentru prima lansare… la apă a volumului. Cel puțin din două motive esențiale: Primul – cel mai mare tîrg de carte european este un loc neutru cu maximă expunere publică, iar cel de-al doilea – majoritatea profesioniștilor din industria cărții se adună aici în fiecare an. Așadar, o prezentare la Frankfurt maximizează șansele de a fi văzut, auzit și, poate cel mai important, vîndut. Să nu ne ascundem de componenta comercială – BalkaNoir este un produs minunat de export spre vest și spre nord, iar editura Kastaniotis a depus toate eforturile pentru a fi bine ofertat spre piețele mari.

Și nu pot spune mai mult. Ceea ce am declarat noi însă, cei prezenți în standul Greciei, în fața jurnaliștilor greci (mulți pentru un eveniment cultural tocmai la Frankfurt!) e faptul că vom avea ediții naționale ale volumului în perioada imediat următoare. Tritonic va traduce volumul și îl va lansa în noiembrie 2019 la Gaudeamus în seria de volume colective, care sperăm că au obișnuit cititorul-cumpărător după Noir de București și Gastro Noir.

Poate fi zona Balcanilor un Eldorado al noului val Crime Fiction?

Cu siguranță și chiar despre asta am discutat (timp de aproape două ore) în prezentarea de la Frankfurt. Balcanii sînt o zonă exotică pentru occidentali. Poate crimele violente sau în serie nu sînt atît de frecvente ca în occident, dar poveștile de viață, dramatice, violente prin tragismul lor, prin basmele care vin de aici, prin istoria foarte tulbure… să nu uităm că de aici a pornit Primul Război Mondial. Balcanii – butoiul cu pulbere al Europei. Stelian Țurlea, colegul meu în prezentarea de la Göteborg, are un roman (tradus și în engleză) care reinterpretează un basm clasic românesc – Greuceanu, roman (cu un) polițist. În plus, la firul ierbii, socialul în Balcani, fie că vorbim de Serbia, Bulgaria, România sau Grecia, înseamnă un mod de viață total diferit de cel occidental sau nordic. La noi bacșișul sau peșcheșul e un mod de viață, vine din trecut, din istorie, aș zice, din istoria noastră comună. Cred că poate fi o zonă plină de istorii care abia așteaptă să fie spuse. Și multe dintre aceste istorii au mult suspans, dramatism, mistere…

Volumele colective sau antologiile pot fi o soluție pentru atragerea publicului autohton? Dar pentru cel străin?

Cred că, în primul rînd, volumele colective sau antologiile împrietenesc publicul cu un gen care a fost valorizat în România, în mare majoritate, prin traducerile autorilor anglo-americani și, în ultimii 10 ani, ale celor nordici. România a avut întotdeauna autori mari și buni, însă poate că au fost prea puțini. Mă gîndesc la Rodica Ojog-Brașoveanu, care pare cea mai cunoscută și vîndută, sau la decanul ficțiunii polițiste, George Arion, care a debutat în anii ’80 cu Atac în bibliotecă. Noul val – dacă se poate fura sintagma de la colegii cineaști – se formează abia în ultimii ani și cuprinde un melanj de autori maturi printre care trebuie din nou să-i pomenesc pe cei care au început acum multă vreme: George Arion și Stelian Țurlea, urmați apoi de generația matură: Lucia Verona, Bogdan Teodorescu, Eugen Ovidiu Chirovici, Horia Gîrbea, Dănuț Ungureanu și cei mai tineri: Teodora Matei, Monica Ramirez, Anamaria Ionescu, Petru Berteanu (laureat al Festival de Premier Roman de la Chambery), Lucian-Dragoș Bogdan, Daniel Timariu. Desigur nu am enumerat toate numele noului val și sper să nu se supere nimeni, au fost doar cîteva exemple.

Ei bine, atunci cînd vrei să impui un gen nou pe piață – pentru că, paradoxal, mystery & thriller scris de români poate părea un gen nou, mai ales atunci cînd auzi des fraza: Nu citesc autori români! (frustrant, nu-i așa?!) – volumul colectiv poate fi un bun instrument de marketing. Fiecare cititor va găsi cu siguranță unul, doi, trei sau mai mulți autori preferați pe care să-i urmărească și în volumele personale, în volumele de autor. Experimentul volumelor colective a început cu ceva timp în urmă, atunci cînd, împreună cu George Arion, am publicat Romania Noir. Dar atunci era prea devreme. Și eram prea puțini, mă repet. La Tritonic am experimentat un proiect pilot, Domino, acum doi ani, cu 5 autori care își aruncă în luptă personajele favorite, cele care dau numele seriilor polițiste pe care le semnează. Apoi a urmat provocarea Noir de București, o finalizare în românește a unui proiect americănesc, oarecum eșuat, cu cei de la Akashic care visau la un Bucharest Noir. Dar poate va veni și acel moment, dacă editorii francezi și canadieni se vor ține de cuvînt…

Poveștile pe care le publicăm sînt noi-nouțe și încercăm să obișnuim publicul cu o antologie nouă în fiecare an la Gaudeamus. În primăvară a apărut și Domino 2, de această dată cu șase autori. În 2018 vom avea, la Tritonic, așa cum am pomenit deja, un volum cu mîncăruri oarecum ucigașe – Gastro Noir. Pe lîngă prozele propriu-zise, într-o anexă vom publica și rețetele folosite în povestiri de fiecare autor. Așadar, va fi un volum Crime, dar și o minimă carte de bucate.

Ai vorbit despre serii. Poți detalia puțin?

Sigur, e simplu, un alt mod de a atașa și fideliza cititorii. Desigur, nu toți autorii își doresc serii cu personaje recurente, dar pentru editori e o adevărată mană cerească. Dintre autorii pe care îi public la Tritonic sînt destul de mulți cei care (unii furați și dinspre literatura SF&F) au pornit serii polițiste: Comisarul Iordan al Teodorei Matei, seria Sergiu Manta semnată de Anamaria Ionescu, Vagabond a lui Lucian Dragoș Bogdan, Biblioteca de pe scări a lui Petru Berteanu. Să nu uităm de Stella Marian Harington a Luciei Verona sau de alt polițist bucureștean, Danelescu, adus la lumină de Daniel Timariu. Cu voia domniilor voastre, adaug seria mea cu Stelian Munteanu. Cei de la Crime Scene au deja venerabila colecție Andrei Mladin a lui George Arion. Așadar, încet-încet fidelizăm cititorii și cred că vom reuși să generăm o piață de fani.

Proiecte noi?

Da, multe proiecte noi pentru 2019, atunci cînd Sezonul Franța-România ne permite să dezvoltăm un pic mai aprig genul mystery & thriller. Muzeul Național al Literaturii Române lansează mai multe proiecte în zona noastră, despre care nu voi vorbi în detaliu acum.

Pot doar să vă spun că vom avea un cuprinzător catalog al autorilor români de… Polar, din toate timpurile pînă în zilele noastre, volum care se va publica în română și franceză și se va lansa la salonul Livre Paris în primăvară și apoi la Quai du Polar, la Lyon. Volumul va fi coordonat de Lucia Verona și de mine.

Un alt proiect important va fi Zilele și nopțile literaturii polițiste la București, în parteneriat cu MNLR și Institutul Francez.

Apoi acel Quai du Polar, un festival de weekend, cu tîrg de carte, spectacole de teatru, proiecții de filme, invitați străini și lansări, mese rotunde și seminarii, mă rog, cu tot dichisul.

Despre un roman scris la patru mîini de un autor român și unul francez vom pomeni altă dată. Doar e cazul să mai păstrăm și cîteva… mistere.

(interviu publicat în Observator cultural nr. 946, 9.11.2018)