Liviu Szoke: Tăceri suspecte, cititori puțini

Literomania, 15 noiembrie 2019:

Tăceri suspecte, cititori puțini

(de vorbă cu Liviu Szoke)

– Liviu, nu ești numai unul dintre traducătorii din ce în ce mai prezenți pe piață, ești și unul dintre oamenii cei mai informați cînd e vorba despre apariții editoriale, mai ales în domeniile SF/F/H și mystery&thriller, blogul tău „Fan SF” find unul de referință pentru vînătorii de știri. La ora asta știi ce noutăți ne așteaptă la Gaudeamus. Cum îți pare oferta din acest an?

Nu mi se pare nici mai bogată, nici mai săracă decît în alți ani. Cred că e cam la fel cum ne-am obișnuit: după ce editurile turează motoarele spre sfîrșitul primăverii, pentru Bookfest, urmează o perioadă de secetă de vară, apoi, spre mijlocul toamnei, încep să se miște cu adevărat lucrurile, urmînd ca de la începutul lui noiembrie și pînă începe tîrgul, uneori chiar și după ce-a început tîrgul, din varii motive, să fim bombardați zi de zi cu oferte care mai de care mai tentante, mai atractive. Nu înțeleg și cred că am renunțat să încerc să mai caut o explicație de ce nu sîntem anunțați mai din vreme, de ce unele edituri par surprinse de faptul că mai sînt două săptămîni pînă la tîrg și ele încă mai așteaptă să anunțe noutățile. De ce se lasă atît de multe lucruri pe ultima sută de metri.

– Este vreo editură care te surprinde prin apariție? Sau poate prin  absență?

Nu pot să spun că mă surprinde niciuna. Poate la RAO observ o tăcere nițel cam suspectă, cam puține noutăți și anunțuri. Vorbim aici de editurile de gen, desigur. Nici Crime Scene Press nu pare să se grăbească cu postarea noutăților, dar sînt sigur că va ieși și ea cu un comunicat, ceva, cu coperte și noutăți.

– Mi se pare mie sau oferta de carte românească e din ce în ce mai mică? Practic, în SF doar Crux, Herg Benet și Tritonic mai există, iar cu polițistele… defilăm tot cu Crime Scene și Tritonic, care nu vin cu nume noi totuși. Ai vreo explicație?

Deși nu sînt SF, ci alte subgenuri, să zicem, ar mai fi la Nemira două, poate chiar trei volume de autori români apărute în colecția n’autor, chiar dacă unul dintre ele a apărut în primăvară: Marian Coman – „Omulețul din perete”, Ana Donțu – „Varșava” și Flavius Ardelean – „Cîteva feluri de a dispărea”, la Humanitas, „Tonomatul”, de Andrei Panțu, și, dacă nu mă înșel, cine are răbdare să caute, cred că apar romane de gen, dar neclasificate astfel, și în colecțiile dedicate autorilor români de la Polirom și Paralela 45.

Nu ți se pare, și mie mi se pare la fel. În afară de cele adăugate de mine, mă văd nevoit să fiu de acord cu editurile enumerate de tine. Explicații sînt multe și revin la cercul vicios cu edituri/cititori cumpărători. Nu sînt bani de cărți, dar sînt bani de țigări? Nu avem bani de cărți, dar nici măcar la biblioteci nu mergem, ca să împrumutăm cărți?

De partea cealaltă, ce facem ca să-i atragem pe puținii cititori cumpărători, ca să nu mai cumpere doar cărțile traduse ale autorilor consacrați sau direct din engleză, de pe Amazon sau Bookdepository? Se fac lansări, există promoții tot timpul la diverse librării on-line sau pe site-urile editurilor, cu toate astea, cererea pentru autori români de SF/F/H și mystery & thriller este foarte mică.

Cît despre ultima întrebare, nu caut să mă ascund după deget: pur și simplu nu există suficienți cititori dornici să citească autori români de romane polițiste. Asta este părerea mea. Și atunci nici editurile, văzînd că nu există cerere, că nu sînt vînzări, nu se înghesuie să scoată astfel de cărți. Cele două pomenite de tine și-au format un public pentru cei cîțiva autori din ograda lor deja consacrați (Lucian Dragoș Bogdan, Teodora Matei, Bogdan Hrib, Daniel Timariu, Anamaria Ionescu etc. la Tritonic, plus George Arion, Caius Dobrescu, Stelian Țurlea, Oana Stoica-Mujea la Crime Scene Press) și cam ăștia sînt. Cum să riști cu nume noi, cînd poate nici aceștia nu vînd suficiente exemplare cît să aducă profit, să îndemne editurile să propună și alți autori, de care încă n-a auzit nimeni? Concluzia? Oferta de cărți polițiste traduse este extrem de bogată, așa că e foarte greu să le faci concurență chiar și cu autorii români care au mai multe volume publicate în spate, iar cei interesați cam știu ce scriu aceștia.

– Conversațiile din această rubrică sînt scurte, așa că hai să ne apropiem de final, propunîndu-ți să facem amîndoi cîte o recomandare de la fiecare editură (opțiunile mele vor fi între paranteze).

Crime Scene Press: Jean-Cristophe Grange  Rîuri de purpură (eu aș merge pe al doilea volum al lui Ragnar Jonasson, „Orb în noapte”, plus plăcuta surpriză a unui nou volum, după ceva vreme, de V.T. Morogan); Crux: George Cornilă  Diluvium (aici sîntem de acord, și eu tot pe Cornilă îl aștept); Herg Benet: J.H. Rosny-Aîne – Moartea pămîntului” (aș alege „Stele și gheață”, de Alexandru Lamba, chiar dacă e mai pentru adolescenți); Litera:  Emily Gunnis – Fetița din scrisoare” (eu aș miza pe un volum de povestiri publicat în CPT, „Păsări în gură”, de Samanta Schweblin); Nemira: Stephen King   Străinul (prima carte de la Nemira pe care aș pune mîna este „Cîteva feluri de a dispărea”, de Flavius Ardelean, apărută în colecția n’Autor); Paladin: Sofia Samatar  Un străin în Olondria (într-adevăr, cartea Sofiei Samatar este și alegerea mea, pentru că o aștept de foarte mult timp și, nu în ultimul rînd, pentriu că este tradusă de Alexandra Fusoi); Trei: David Lagercrantz – Fata care trebuia să moară (absolut! cum zic suedezii, n-am cum să pun altfel problema, Lagercrantz este, cu ultimul roman din seria Millennium); Tritonic: Daniel Timariu – Tenebre. Miercuri („Experimentul Păpușa”, de Dănuț  Ungureanu, ar putea fi o altă variantă de Tritonic No. 1); RAO: John Grisham – Ziua răzbunării (din păcate, aici te las singur; mi-ar fi plăcut ca RAO să scoată următorul roman din seria lui Erik Axl Sund, așa că mai vorbim atunci); Corint/Leda Edge: Daniel O’Malley – Nume de cod: Tura (aș opta pentru „Maestrul minciunii”, de Nicholas Searle); Humanitas: Colson Whitehead – Intuiționista” („Cartea întîmplărilor. Mistere, ciudățenii, uimiri”, o antologie coordonată de Tatiana Niculescu, cu texte de Ana Bladiana, Mircea Cărtărescu, Marius Chivu, Ioana Niculae, Andreea Răsuceanu și alții; sînt tare curios ce este); Polirom: H.P. Lovecraft – „Chemarea lui Cthulhu și alte povestiri” (eu aleg „Mecanopolis. Aventurile lui Oliver Rock în lumea de sub camion”, de Flavius Ardelean, cu ilustrații de Ecaterina G., de la Polirom Junior); Paralela 45: Harlan Coben – „Șase ani” (eu știu ceva și mai și: „O maree înaltă”, de Cilla și Rolf Börjlind, primul din seria de romane după care s-a făcut serialul suedez „Springfloden” sau „Springtide”, pe englezește).

– Or fi scurte conversațiile, cum ziceam, dar nu pot încheia totuși fără să te întreb: traducătorul Liviu Szoke are ceva nou la Gaudeamus?

În principiu, încă n-am primit confirmarea, ar trebui să apară la Crime Scene Press un roman de Lilja Sigurdardottir, „Lațul”, prima parte a trilogiei „Reykavik Noir”, pe care l-am tradus în această toamnă.

– Păi, cam asta ar fi. Mulțumesc frumos și ne vedem la tîrg.

Mulțumesc mult și eu!

(interviu publicat în Literomania nr. 135, 19 noiembrie 20019, la rubrica G.E.N. – „În așteptarea Târgului de carte Gaudeamus…”)