Lucian-Dragoș Bogdan – „Decorul balcanic are exotismul său aparte”

Literomania, 21 martie 2019:

„Decorul balcanic are exotismul său aparte”

(de vorbă cu Lucian-Dragoș Bogdan)

Michael Haulică: La sfîrșitul săptămînii trecute ai fost la Livre Paris și ai participat la un eveniment organizat de Institutul Cultural Român, desfășurat în secțiunea  Scène Polar, sub titlul „Quais du polar: Meurtre à quatre mains”. Protagoniști ați fost tu, scriitorul francez Jacky Schwartzmann, împreună cu care scrii o carte, și editorul vostru român, Bogdan Hrib. Evenimentul a fost moderat de Christine Ferniot. Cum ați ajuns să scrieți la patru mîini?

Lucian-Dragoș Bogdan: Cu proiectul la patru mîini, lucrurile stau cam așa: Bogdan Hrib m-a sunat într-o seară să mă întrebe dacă sînt interesat să particip la un proiect în care voi scrie o carte împreună cu un autor francez. Ca de obicei, am zis „da” fără să am habar în ce mă bag. Treptat, am aflat că Muzeul Național al Literaturii Române, împreună cu Quais du Polar (festivalul francez de literatură polițistă) și Institutul Francez voiau să realizeze un proiect sub umbrela mare a Sezonului franco-român. Eu am fost ales să reprezint jumătatea românească, iar Jacky Schwartzmann pe cea franțuzească, Lucia Verona ne-a făcut „lipeala”, apoi am început să discutăm, să stabilim ideea, intriga, personajele și am trecut la treabă.

MH: Din cîte știu, cartea voastră va avea o ediție în limba română și una în limba franceză. Cînd vor fi pe piață, la ce edituri? Vor fi și niște lansări?

L-DB: Cele mai multe detalii le pot da despre versiunea românească. Se va chema, probabil, „Femeia din portbagaj”, și va apărea la editura cu care colaborez deja de cîțiva ani, Tritonic. Vor fi cîteva lansări succesive (cred că ar fi cam pretențios termenul „turneu de promovare”) în luna iunie, culminînd cu cea de la „Misterele Bucureștiului”, festivalul de literatură polițistă aflat la prima ediție. Despre cum stau lucrurile cu versiunea franțuzească sper să aflu mai multe la Quais du Polar. Tot ce știu, deocamdată, este că editura se numeșe La fosse aux ours, iar cartea, cu titlul „Le Coffre”, e preconizată să fie lansată acolo prin toamnă.

MH: Nu doar tu vei ieși pe piața internațională în acest an, știu că Teodora Matei și Anamaria Ionescu vor avea și ele primele cărți traduse în limba engleză. Ce șanse crezi că are literatura polițistă românească pe piața europeană?

L-DB: Da, Teodora și Anamaria vor apărea pe piața anglo-saxonă, iar anul trecut a mai existat un proiect, „BalkaNoir”, apărut în grecește, unde se regăsesc texte scrise de Lucia Verona, Bogdan Hrib și de mine. Există și alte volume polițiste românești traduse sau apărute direct peste hotare (scrise de Eugen Ovidiu Chirovici, George Arion, Bogdan Teodorescu, Bogdan Hrib sau Monica Ramirez) și cred că avem șansa noastră pe piața europeană. Să ne uităm că producția autohtonă pare a fi în creștere – doar în toamna anului trecut au apărut trei antologii de proză scurtă polițistă, la editurile Tritonic, Paralela 45 și Crime Scene Press, E.O. Chirovici a avut succes cu „Cartea oglinzilor” așa că… se poate, mai ales că decorul balcanic are exotismul său aparte, iar asta se caută în ziua de azi (mergînd până la combinația cu fantasticul autohton, cum se întîmplă în seria „Tenebre” a lui Daniel Timariu). Nu-mi fac iluzii că vom reuși să încropim o strategie bine pusă la punct, precum statele nordice, dar tind să cred că e un moment prielnic pentru a face cîțiva pași în afara micului nostru turn de fildeș – poate mici la nivelul literaturii mondiale, dar mari raportat la piața noastră actuală de carte.

(publicat în Literomania nr. 108, 21 martie 2019, la rubrica G.E.N. – „Scriitoare islandeze, portbagaj franco-român”)

Alex Michaelides – „Pacienta tăcută”

Literomania, 21 martie 2019:

Tăcerea ei ca o oglindă

Alex Michaelides – „Pacienta tăcută”

Editura Litera, colecția BuzzBooks, 2019

Traducere de Dana-Ligia Ilin

„Alicia Berenson avea treizeci și trei de ani cînd și-a omorît soțul.” – așa începe romanul lui Alex Michaelides, un roman de debut vîndut în peste 40 de țări, plus drepturile de ecranizare achiziționate la licitație de un producător cîștigător de Oscar (deocamdată secret).

Gabriel Berenson, un fotograf de modă, este găsit împușcat. Lîngă el, în picioare, era Alicia Berenson, soția lui, pictoriță. Iar alături, pe podea, o pușcă. În urma unui examen psihiatric, Alicia este internată la The Grove, o instituție de sănătate de maximă securitate din nordul Londrei și vreme de șase ani nu scoate nici un cuvînt.

Intră în scenă Theo Faber, un psihoterapeut care vine la The Grove tocmai pentru a se ocupa de cazul Aliciei. Ambiția lui este de a o face să vorbească și a-i dezlega misterul.

Povestea merge încet, se tîrîie și cred că agentul scriitorului a făcut o treabă excelentă, pentru că mulți ar fi tentați să abandoneze o carte promovată ca thriller, dar în care nu se întîmplă mai nimic, decît discuții între Theo și Alicia, de fapt monologuri ale psihoterapeutului. Dar, cum zice chiar Theo „Tăcerea ei era ca o oglindă – reflectîndu-te pe tine”. Și cititorul află multe, foarte multe despre Theo Faber, despre cum merg treburile în The Grove, iar cercetarea pe care o întreprinde Theo și spusele celor cu care acesta discută și care au avut legături cu Alicia duc ușor-ușor spre un deznodămînt pe cît de surprinzător, pe atît de satisfăcător pentru cititorul dornic de răsturnări de situație și de „nimic nu e ce pare a fi”.

Fiecare personaj care apare aduce culoare poveștii, mai pune un strat, mai dă o direcție, un unghi din care se poate privi și înțelege, astfel încît ceea ce părea la început ceva foarte simplu, foarte clar, ajunge să fie o poveste foarte complexă, care topește într-un singur fir narativ multe dintre poveștile redate în diferite puncte ale cărții.

Michaelides știe să scrie, are răbdare să construiască, să ducă totul spre punctul culminant pe care și l-a propus atunci cînd s-a apucat de scris.

Nu știu dacă va fi thrillerul anului, așa cum se spune, e prea devreme, mii de cărți așteaptă pe mesele scriitorilor, pe birourile redactorilor sau chiar în tipografii să iasă în lume. Care dintre ele va fi thrillerul anului… vom afla. Sau pate nu. Poate fiecare îl va afla pe al lui.

Pentru mine, „Pacienta tăcută” este a doua carte de 5 stele pe care o citesc în acest an, după „1793. În umbra morții”, de Niklas Natt och Dag, apărută tot la Litera, tot în colecția BuzzBooks și tradusă tot de Dana-Ligia Ilin. Poate nu întîmplător.

(publicat în Literomania nr. 108, 21 martie 2019, la rubrica G.E.N. – „Scriitoare islandeze, portbagaj franco-român”)