Adrian Onciu – „Cu mîinile legate”

Literomania, 8 martie 2019:

De la  roman social la thriller internațional

Adrian Onciu – „Cu mîinile legate”

Editura Trei, 2019

Televiziune. Presă lifestyle. Petreceri cu milionari și politicieni corupți. Discuții despre sistemul de învățămînt. Facebook. Fashion. Jurnaliști, deontologie. Soți, soții, amante și amanți. Copii. Prieteni. Politică. Poliție. Spitale. Cabinete medicale. Atacuri. Sînge. Bani. Cam despre asta e vorba în cel mai nou roman al lui Adrian Onciu, „Cu mîinile legate”  (Editura Trei, 2019).

Urmînd-o pe Mihaela Apetrei („Cină cu ficat și inimă”, 2018) editura care ne-a obișnuit cu tot ce e mai nou și mai bun în literatura mystery&thriller europeană (și nu numai) arată că îi este la fel de aproape și literatura română de gen și se alătură celor două edituri care merg umăr la umăr cu promovarea unei literaturi polițiste autohtone: Crime Scene Press și Tritonic. Astfel, Apetrei și Onciu se alătură lui George Arion, Caius Dobrescu, VT Morogan, Oana Stoica-Mujea, Stelian Țurlea (Crime Scene Press) și Petru Berteanu, Lucian-Dragoș Bogdan, Aurel Cărășel, Bogdan Hrib, Anamaria Ionescu, Teodora Matei, Monica Ramirez, Daniel Timariu (Tritonic). Dacă tot am dat-o pe liste, să menționez și independenții Eugen Ovidiu Chirovici, Silvia Buzori, Iulian Sîrbu, Andra Pavel, Dan Rădoiu, Tony Mott, Bogdan Teodorescu și cu siguranță mai sînt. Am vrut să spun cu asta că literatura polițistă din România se află într-un punct fast al existenței ei și, cum ziceam și la lansarea volumului lui Adrian Onciu, cred că în următorii 5 ani vom ieși masiv pe piața europeană de carte cu romane polițiste și thrillere.

Revenind la cartea lui Adrian Onciu: Dragoș Zaharia, actor care și-a construit o carieră în televiziune din prezentarea unei emisiuni de succes, își pierde slujba în urma unei altercații cu producătorul. La capătul unui lanț al slăbiciunilor este angajat la o revistă, apoi este atacat, iar o persoană este dată dispărută, presupusă a fi moartă, ucisă chiar de el. Poliția îl anchetează pe el, să-i dovedească vinovăția, el, ajutat de fratele său, întreprinde o anchetă pe cont propriu, ca să-și dovedească nevinovăția. Cine află primul adevărul? Și care este acest adevăr?

Povestea demarează lent, apoi prinde viteză și, dintr-un roman social se transformă în thriller, ba chiar într-un thriller internațional, foarte cinematografic – și nu m-ar mira dacă, mai devreme sau mai tîrziu, cineva o să ecranizeze romanul, poate cînd cinematografia românească își va dori și producții care să aducă lumea în sălile de cinematograf, nu numai care să ia premii la festivalurile de film.

Aș mai menționa știința cu care autorul introduce în intrigă noile personaje, cum leagă poveștile lor de ale personajelor deja existente, cum îi ies portretele din doar cîteva tușe – de pildă cei doi polițiști, care ar merita să se scrie mai mult despre ei, poate chiar să fie făcuți eroii unei serii, că tot se poartă seriile, iar „Cu mîinile curate” chiar se pretează la cel puțin o continuare.

(publicat în Literomania nr. 106, 8 martie 2019, la rubrica G.E.N. – „Premii, noutăți, recomandări”)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s