The Bay

the bayAm terminat ieri de văzut „The Bay”. British. Mi-a plăcut.

Nu pleacă cu șapte fire narative, iar ce apare pe parcurs, apare strict desprins din ce fac personajele și totul se pliază pe firul narativ principal și converge spre dezodămînt.

În afară de eroii negativi, cu motivațiile lor (și cel puțin într-un caz avem un soi de Jean Valjean), avem polițistii dintre care doar Lisa Armstrong (interpretată de Morven Christie) este în atenția scenariștilor, dar pe-asta chiar au făcut-o bine. Plus familia ei – foarte rar am văzut o familie în care fiecare membru al ei să fie descris în amănunțime,  să aibă partituri atît de complexe. Deci da, clișeul cu polițiștii praf apare și aici, dar exploatat bine, zic eu. Încă ceva: Lisa este polițist de legătură cu familia victimei – chestie  de care n-am prea auzit pînă acum.

Și dacă veni vorba despre clișee, mai avem unul: coincidența. Numai că nici pe departe nu e coincidența aia care explică și ne bazăm pe ea, că fără ea nimic nu se leagă. Aici clișeul e dat puțin peste cap, pentru că el nu ajută, dimpotrivă, chiar pune piedici anchetei. Bine, foarte bine folosit clișeul.

Și mai e ceva bine folosit: relația oamenilor cu poliția, dar și raportarea la ceilalți. Toi au secrete, toți ascund ceva, toți consideră că nu trebuie să vorbească, că nu trebuie să ceară ajutorul celor apropiați. Că știu ei mai bine. Că le e teamă. Că n-au încredere în nimmeni. Că nu știu ce să facă. Ș.a.m.d. Și toți mint poliția. Asta deasupra a tot și a toate.

Foarte bine folosite toate aceste lucrușoare care tuturor le par niște amănunte, care sînt ori neimportante,  ori foarte personale.

Mai e și cel care nu spune pentru că a promis. Prostul satului. Dar pus într-o lumină faoarte faină. Și oricum departe de clișeul prostiei, nu-l face tîmp. Iar motivația promisiunii nu e aia la care ne așteptam și asta face din nou clișeul să fie bine folosit.

A, să nu uit de șeful secției de poliție. Tare mi-a plăcut personajul (și actorul care l-a interpretat, Daniel Ryan). Un tip care conduce tot, care vorbește cînd trebuie și ce trebuie, care își asumă. Felul în care spune cuvintele felul în care privește… calcă a șef, ce mai! Daniel Ryan a dat personalitate uni personaj care apare în toate serialele/filmele, dar cam șters, pentru că, în general, e un personaj secundar și cine-și bate capul cu personajele secundare?

Și cei doi puști, copiii Lisei, mi-au plăcut ca personaje. Adolescenți tipici – indolescenți, cum spune un prieten. Exact așa. N-ar asculta de cei mari…

6 episoade pe care le-am văzut în două zile. Și-s mulțumit de ce am văzut.

(The Bay, Marea Britanie, 2019, 6 episoade. Sezonul 2 ar fi trebuit să fie difuzat începînd cu martie 2020.)