Stau în casă de vreo două săptămîni, văd seriale, citesc și, uneori, scriu.
Seriale văzute (și n-am fost pe fază să scriu despre ele cînd le-am terminat):
Valhalla Murders, Islanda, 2019, sezonul 1, 8 episoade. Isanda, întuneric, frig, orfelinat, morți, crime. pe alocuri m-am gîndit la Victime fără chip, carte alui Stefan Ahnhem.
Bun. Am văzut și mai bune, dar n-aș zice că am pierdut vremea.
Dublin Murders, Irlanda, 2019, sezonul 1, 8 episoade, după două romane de Tana French, dintre care unul, Pădurea, a apărut și la noi (RAO, 2009).
Dispare o fată și lumea își amintește de un caz similar mai vechi. Povestea se împletește cu cea a unei femei care seamănă leit cu polițista care investighează cazul dispariției. Așa au făcut un serial din două cărți, mixîndu-le poveștile.
Bun serialul, bun. Mai rare serialele în care toată lumea e varză, polițistii fiind cei mai cei. Da’ varză rău!
Mi-au plăcut și actorii, Killian Scott și Sarah Greene.
Nox, Franța, 2018, cu Nathalie Baye, miniserie tv, 6 episoade. O polițistă dispare în canalele de sub Paris. Mama ei, fostă polițistă, începe și ea o anchetă pe cont propriu, în paralel cu a poliției. Află multe despre fiică-sa, despre subteranele Parisului, despre corupția din Poliție.
OK serialul, merge. Nu e totuși la nivelul altor seriale franțuzeși, ca La Mante, La forêt, Glacé …
Caliphate, Suedia, 2019, 8 episoade. Trei fete suedeze de origine arabă (nu se specifică dacă sînt născute în Suedia, dar tind să cred că da), pleacă în Siria, în zona Califatului, simțindu-se oprimate de țara în care trăiesc și în care musulmanii „nu sînt lăsați să fie musulmani”. Un caz particular al „problemei imigrației”, care dă de gîndit nu numai despre cazul ales. O poveste despre identitate, despre părinți copii, despre asimilare și/sau adaptare, despre manipulare, terorism. Un serial în care apar foarte puțini suedezi-suedezi, chiar și agenții serviciilor secrete implicați în poveste sînt musulmani, fie din țările arabe, fie din fosta Iugoslavie.
Un serial cam negru, greu de urmărit pe ici, pe colo, chiar și fără secvențe de violență explicită. Văzîndu-l, aproape că uneori mi-a mai trecut de covid.
Crime si cafele 