Coperte asimilate

Poate unii dintre voi își mai amitesc de produsele „asimilate” (sau „asimilate din import”?) de pe vremea comuniștilor. Ce erau astea? Falsuri. Sau fake-uri, cum le zicem azi. Copiam proiecte, tehnologii – că doar nu era să cumpărăm?! – și le făceam noi. Bineînțeles că nu ieșeau ca originalele! Pentru că nu aveam aceleași materii prime, nu înțelegeam niște lucruri… În fine.

În ultimii ani observ o tendință tot mai accentuată pe piața de carte românească în a „asimila” copertele originale ale cărților. Pentru că de ce să plătim o căruță de bani (ei, o geantă, o poșetă) cînd putem să punem ș unoi elementele alea într-un colaj și gata coperta! Aproape ca originalul.

Aproape. Pentru că, așa cum ziceam mi sus, ba nu avem una, ba nu înțelegem alta, ba nu știm despre ce e vorba. Sau nu ne pasă. Pentru că „merge și-așa” e singura lege care ne guvernează.

Uite un caz concret: Anders Roslund – Jamåhunleva (Albert Bonniers Förlag, 2019); Trei zile (Litera, 2020, traducere din limba engleză de Dana-Ligia Ilin)

Ce vedem aici? Numele autorului scris ca în ediția originală, titlul imitînd fontul ediției originale, iar ca ilustrație o fetiță și un tort cu cinci lumînări. Nu e aceeași poză, că doar nu era să plătim pentru ceva ce puteam face și singuri! Dar. Dar!

Pagina 13: „Grens se uită cel mai mult la tort, care stă neatins pe masa de bucătărie mare, cu cinci lumînărele stinse și marțipan verde”. Ce vrea să spună autorul? Păi, vrea să spună ce se vede în coperta suedeză. Tortul ăla cu marțipan verde este prinsesstårta, adică „prăjitura prințesei” (despre care e vorba într-o notă de la pagina 315, unde apare cuvîntul în text, preluat ca atare de traducătorul englez, probabil).

Presupun că, în cazul ediției românești, traducătoarea sau redactorul au căutat pe Google cuvîntul. N-o fi văzut nici unul dintre ei și o poză? Nu și-au amintit de treaba cu marțianul de la începutul cărții? Se pare că nu.

Dar merge și-așa.

Cam atît despre „copertele asimilate”.

Óskar Guðmundsson în limba engleză

Cel de-al treilea roman al lui Óskar Guðmundsson, Boðorðin, va apărea în 2021, în limba engleză. Cartea va aoărea cu titlul Commandments la Corylus Books, editura care a publicat-o recent pe Sólveig Pálsdóttir (propunerea din acest an a Islandei pentru Premiul „Cheia de sticlă”), dar și pe autorii români Anamaria Ionescu, Teodora Matei, Bogdan Teodorescu.

Óskar Guðmundsson este născut în 1965. Primul lui roman, Hilma (2015), a cîștigat Premiul Blóðdropinn (Picătura de sînge) pentru cel mai bun roman polițist islandez al anului. Drepturile de ecranizare au fost achiziționate de Sagafilm, compania care a relizat serialele Stella BlómkvistCase și The Flatey Enigma.

În 2009, Óskar Guðmundsson a publicat biografia lui Snorri Sturluson.

Un fragment din Boðorðin (Commandments) poate fi citit, în limba engleză, aici.