Viveca Sten – Crimele din Åre

Romanul Offermakaren, prima carte din noua serie scrisă de Viveca Sten, Crimele din Åre, s-a vîndut în 200.000 de exemplare în primul an de la apariție. Pînă în prezent drepturile de publicare au fost achiziționate de edituri din peste 10 țări.

A doua carte a seriei, Dalskuggan, a apărut în 2021.

Ambele cărți vor apărea în România la Editura Crime Scene Press.

Viveca Sten este cunoscută publicului român ca autoare a seriei Crimele din Sandhamn, după care s-a făcut un serial din care s-au difuzat pînă acum 7 sezoane, cel de-al 8-lea filmîndu-se în acest an.

Oliver Bottini în limba română

Un fragment din romanul lui Oliver Bottini, Der Tod in den stillen Winkeln des Lebens (2017, DuMont Buchverlag, Köln), este publicat pe blogul Institutului Goethe. Traducerea este semnată de Manuela Klenke.

Oliver Bottini (n. 1965) este unul dintre cei mai cunoscuți autori germani de mystery&thrilller. A debutat în 2005 cu romanul Mord im Zeichen des Zen, primul din seria Louise Bonì-Reihe, din care au apărut pînă acum șase cărți. A mai publicat povestiri, eseuri și alte trei romane.

Pentru ultimul dintre ele, Der Tod in den stillen Winkeln des Lebens („Moartea în colțurile tăcute ale vieții”), a obținut Premiul german pentru literatură polițistă, în 2018. În același an a obținut Premiul Fundației Heinrich Böll pentru cel mai bun roman politic al anului.

Oliver Bottini este cunoscut cititorilor români prin romanul său de debut, Crimă Zen, care a apărut în 2008, la Tritonic (traducere de Marilena Violeta Motișan).

Fragmentul din Der Tod in den stillen Winkeln des Lebens („Moartea în colțurile tăcute ale vieții”) poate fi citit aici: https://blog.goethe.de/dlite/archives/971-Oliver-Bottini-Moartea-in-colurile-tcute-ale-vieii-fragment.html

Ane Riel în România

Daneza Ane Riel (n. 25 septembrie 1971) a cîștigat în 2014 premiul pentru debut al Academiei scriitorilor de romane polițiste din Danemarca (cu romanul Slagteren i Liseleje, 2013).

Al doilea roman, Harpiks (2015), i-a adus în 2016 Premiul Cheia de Sticlă pentru cel mai bun roman polițist nordic, plus două premii pentru cel mai bun roman polițist tradus în Suedia și Norvegia.

Al treilea roman al ei, Bæst, a apărut în Danemarca în octombrie 2019.

Harpiks va apărea în România la Crime Scene Press, traducere din limba daneză de Diana Polgar. Din cîte știu, sînt achiziționate și drepturile pentru și Bæst.

Lansare de carte: Lilja Sigurdardóttir și Eva Björg Ægisdóttir

Marți, 6 octombrie, ora 21.00 (ora României), se vor lansa on-line două cărți apărute în limba engleză, scrise de două autoare islandeze: Betrayal, de Lilja Sigurdardóttir, și The Creak on the Stairs, de Eva Björg Ægisdóttir. Lansarea va fi moderată de Jacky Grámosi Collins.

Ambele cărți au apărut la Orenda Books, în traducerea lui Quentin Bates și Vicky Cribb.

Lilja Sigurdardóttir este autoarea unei trilogii care va apărea și în limba română la Crime Scene press, iar Eva Björg Ægisdóttir se află la prima carte care îi apare în limba engleză, dar se bucură deja de o atenție deosebită din partea criticii și publicului, la care a contribuit și cîștigarea unui premiu acordat în Islanda de Yrsa Sigurðardóttir și Ragnar Jónasson.

Forbrydelsen – sezonul 2

Zece episoade din al doilea sezon (2009) al unui serial-cult. Cel mai bine i s-ar potrivi eticheta 3 în 1. De ce? Iaca:

Avem o poveste polițistă, cu o serie de crime, pentru dezlegarea cărora este rechemată Sarah Lund, cea dată afară din poliție la finalul primului sezon. Ea și noul ei partener încep o anchetă complicată, cu ramificații în politic.

Avem o poveste despre armată, despre evenimente care au avut loc cu ocazia unei misiuni în Afganistan, pe care șefii vor să le acopere pentru a păstra bunul renume al armatei și pentru că așa se face, interesul general e mai presus de întîmplările punctuale.

Și peste toate astea, apare palierul politic, pentru că totul este dirijat de politic, iar la acest nivel interesul de partid e mai presus decît adevărul.

Suspans cît cuprinde, piste false, vinovați care intră și ies din scenă.

Șeful scenariștilor e același Søren Sveistrup, excelent și data asta, așa că profit de ocazie pentru a vă îndemna să ctiți Omul de castane (Editura Trei, 2020, traducere din daneză de Simina Răchițeanu).

Seriale în vremea covidului

Stau în casă de vreo două săptămîni, văd seriale, citesc și, uneori, scriu.

Seriale văzute (și n-am fost pe fază să scriu despre ele cînd le-am terminat):

valhalla mValhalla Murders, Islanda, 2019, sezonul 1, 8 episoade. Isanda, întuneric, frig, orfelinat, morți, crime. pe alocuri m-am gîndit la Victime fără chip, carte alui Stefan Ahnhem.

Bun. Am văzut și mai bune, dar n-aș zice că am pierdut vremea.

dublin mDublin Murders, Irlanda, 2019, sezonul 1, 8 episoade, după două romane de Tana French, dintre care unul, Pădurea, a apărut și la noi (RAO, 2009).

Dispare o fată și lumea își amintește de un caz similar mai vechi. Povestea se împletește cu cea a unei femei care seamănă leit cu polițista care investighează cazul dispariției. Așa au făcut un serial din două cărți, mixîndu-le poveștile.

Bun serialul, bun. Mai rare serialele în care toată lumea e varză, polițistii fiind cei mai cei. Da’ varză rău!

Mi-au plăcut și actorii, Killian Scott și Sarah Greene.

noxNox, Franța, 2018, cu Nathalie Baye, miniserie tv, 6 episoade. O polițistă dispare în canalele de sub Paris. Mama ei, fostă polițistă, începe și ea o anchetă pe cont propriu, în paralel cu a poliției. Află multe despre fiică-sa, despre subteranele Parisului, despre corupția din Poliție.

OK serialul, merge. Nu e totuși la nivelul altor seriale franțuzeși, ca La Mante, La forêt, Glacé

caliphateCaliphate, Suedia, 2019, 8 episoade. Trei fete suedeze de origine arabă (nu se specifică dacă sînt născute în Suedia, dar tind să cred că da), pleacă în Siria, în zona Califatului, simțindu-se oprimate de țara în care trăiesc și în care musulmanii „nu sînt lăsați să fie musulmani”. Un caz particular al „problemei imigrației”, care dă de gîndit nu numai despre cazul ales. O poveste despre identitate, despre părinți copii, despre asimilare și/sau adaptare, despre manipulare, terorism. Un serial în care apar foarte puțini  suedezi-suedezi, chiar și agenții serviciilor secrete  implicați în poveste sînt musulmani, fie din țările arabe, fie din fosta Iugoslavie.

Un serial cam negru, greu de urmărit pe ici, pe colo, chiar și fără secvențe de violență explicită. Văzîndu-l, aproape că uneori mi-a mai trecut de covid.

 

Literomania 115, G.E.N. 11: „Ultimul hohot al lui Villanelle!

17 mai. Literomania 115, G.E.N. 11: „Ultimul hohot al lui Villanelle!


DESPRE: CrimeFest, Dov Alfon, Karin Brynard, Gianrico Carofiglio, Keigo Higashino, Håkan Nesser, Cay Rademacher, Andrea Camilleri, Kjell Ola Dahl, Martin Holmén, Jørn Lier Horst, Robert Galbraith, Editura Trei, Ciprian Șiulea, Ben Aaronovitch, Editura Herg Benet, Alexandru Voicescu, Bill Clinton, James Patterson, Editura RAO, Greer Hendricks, Sarah Pekkanen Editura Litera, Alina Simuț, Clare Mackintosh, Mihaela Ionescu, Sarah Vaughan, Dana-Ligia Ilin, Laura Lippman, Lynne Truss, James Sallis, Lauren St. John, Nikesh Shukla, Romcon, Rodica BretinDiana Alzner, Editura Pavcon, Lucian Dragoş Bogdan, Editura Tritonic, Daniel TimariuCiprian Ionut Baciu, Helion Online, Biblioteca Nova, Boris Velimirovici, Editura Paralela 45, Adrian Chifu, Marian Mirescu, Darius Hupov, Mircea Opriță, Daniel BotgrosLiviu Mircea GogaDoina RomanLiviu Surugiu, Szelesi Sandor, Avana Budapest, Galaktika, Festum Varadium, Deus Vult, Antares Brașov, Wagner Gyorgy Sebestyen, M.R. Carey, Editura Nemira, Ruxandra Toma, Karin Slaughter, Lee Child, Guy Gavriel Kay, Emelie Schepp, Bogdan Suceava , Editura Polirom, Ian McEwan, Dan Croitoru, Zin, Gardner Dozois, George CornilăMihai Alexandru DincăFlorin GiurcăOvidiu Vitan, Gazeta SF, Joe Haldeman, Alen Șchiopu, Augustin Tudor, Remus Paul, Anca Mihaela Anica, Alexandru LambaVoicu BugariuMarcel GhermanMarian Truță, Ana Mănescu, Lois McMaster Bujold, Editura Paladin, Ona Frantz, BAFTA, Jodie Comer, Fiona Shaw, Luke Jennings, Anamaria IonescuTeodora Elena Matei, Newcastle Noir, Bogdan Hrib, Quentin Bates, Solveig Palsdottir, Jacky Grámosi CollinsEwa Sherman, Frances Walker, Pauline Curwen, Craig Sisterson, Marina Sofia.

Ruth Ware 2 în 1

Am cumpărat volumul lui Ruth Ware (Într-o pădure întunecată, Trei, 2017, traducere din limba engleză de Laurențiu Dulman) după ce am văzut numele autoarei pe lista scriitorilor invitați la FILIT 2017. Apoi Ruth Ware a dispărut din listă, dar cartea ei a rămas.

Cîteva prietene de liceu se întîlnesc la petrecerea burlăcițelor (sună groaznic, dar asta e!) organizată cu ocazia apropiatei căsătorii a uneia dintre ele, lucru expus sub forma unei narațiuni plicticoase, scrise de o bloggeriță fără mari veleități literare, despre tribulațiile unor adolescente întîrziate, personaje pe care le cunoaștem din filmele americane: fata populară (Claire, cea care se mărită), prietena care-i îndeplinește toate dorințele, chiar și pe cele neexprimate, și care scoate toate castanele din toate focurile pentru ea (Flo), prietena care-i ia locul atît pe scenă, cît și în inima colegului foarte popular și el, minunea liceului, idolul fetelor (Nora, scriitoare de romane polițiste, personajul principal al cărții), prietenele care erau și ele pe-acolo, pentru că nici una din primele trei n-ar exista dacă n-ar fi și anonimele doar-prietene: Nina – medic, prietenă cu toată lumea, dar, în același timp, distantă față de toți și Melanie – tînăra mamă care nu poate trăi fără copilul ei; a, și să nu uităm masculul invitat, evident (?) gay. Poate, pentru americani, toată povestea asta cu liceeni o fi însemnînd ceva, dar pentru cei din afara Statelor Unite… nu știu, zău! Poate pentru publicul tînăr, devorator de Amurguri… dar nu cred că ăsta e publicul-țintă pe care l-au avut în vedere autoarea și editurile din peste 40 de țări (62 de ediții în doi ani, după Goodreads) – în limba engleză cartea a fost publicată de Scout Press (Simon & Schuster) în Statele Unite și de Vintage Books (Penguin Random House) în Marea Britanie. Sau să fi fost urmărit publicul care citea cărțile lui Staphenie Meyer în urmă cu zece ani?

În fine, cum ziceam: prima parte e banală, e plicticoasă și aflăm din ea că o poveste de amor din vremea liceului s-a sfîrșit prost. Aproape uităm cele cîteva – scurte, foarte scurte – capitole în care o vedem pe Nora, după noaptea fatală, punîndu-și întrebări, începînd cu Ce s-a întîmplat? Ce-am făcut? încă din primul capitol.

Trebuie să trecem de capitolul 20 pentru ca Ruth Ware să-și lepede haina pe care a purtat-o aproape 200 de pagini și să se pună pe scris. Avem dintr-odată o narațiune alertă, cu piste false, cu răsturnări de situație, după toate canoanele romanelor polițiste, cu multă psihologie, autoarea realizînd o construcție rotundă bazată pe elemente înșirate de-a lungul întregii cărți și folosind inteligent faptul că eroina principală este scriitoare de romane polițiste. Pentru că, pe lîngă ancheta oficială a poliției, în salonul de spital, în mintea Norei, se declanșează propria anchetă, ea fiind prima interesată să afle ce anume s-a petrecut la Casa de Sticlă, în mijlocul acelei păduri întunecate.

„Creierul nu-și amintește bine. Spune povești. Se străduiește să umple golurile și implantează ca amintiri ficțiunile pe care le plăsmuiește.

Trebuie să încerc să-mi amintesc faptele.

Dar nu știu dacă ce-mi amintesc e ce s-a întîmplat sau ce vreau să se fi întîmplat. Sînt scriitoare. Sînt o mincinoasă profesionistă.ˮ

Și cred că de aici, de la capitolul 21 începe adevărata carte a lui Ruth Ware. Restul e… o nouă punere în scenă a unei povești pe care a scris-o cîndva Agatha Christie și i-a pus Zece negri mititei.

Sînt curios ce vor face scenariștii de la Hollywood din cartea asta, drepturile pentru film fiind vîndute celor de la New Line Cinema, în rolul Norei fiind deja aleasă Reese Witherspoon. Vor face un thriller sau un film cu fete de 30 de ani? Bănuiala mea (și speranța!) e că vor ști să folosească povestea lui Ruth Ware pentru a face un film de suspans de la prima secvență pînă la ultima. Că material este.

Mi-a plăcut traducerea lui Laurențiu Dulman (deși la un moment dat s-a încurcat în detectiv sergent și inspector), a curs bine, fluent, colorată cît trebuie.

(articol publicat în Observator cultural, nr. 897, 10 noiembrie 2017, la rubrica Mistere, fantezii, sefeuri)