O vară cu nordic noir la Crime Scene Press

Din ce în ce mai multe romane nordic noir apar la crime Scene Press. În curînd:

Păzitoarea crocodilului, de Katrine Engberg (trad. Iulia Dromereschi

O tânără este ucisă cu brutalitate în apartamentul ei. Pe chip îi sunt săpate linii care formează un model straniu. Polițiștii Jeppe Kørner și Anette Werner primesc cazul și stabilesc rapid o legătură între victimă, Julie Stender, și proprietara apartamentului în care locuia, Esther de Laurenti. Lui Esther îi place cam mult să bea și dă petreceri nebune cu prietenii ei artiști. Se dovedește că Esther este și scriitoare în curs de afirmare – iar când Julie apare ca victimă a unei crime în manuscrisul încă neterminat al romanului, legătura dintre ficțiune și realitate devine mai neclară și mai periculoasă.

Dar rolul lui Esther în acest scenariu încurcat nu este tocmai limpede. Este ea ucigașul, sau este la rândul ei victimă într-un joc bolnav al răzbunării? Anette și Jepe trebuie să se cufunde în trecutul celor două femei ca să descopere identitatea crudului păpușar care trage sforile.

Un roman de debut tensionat, plin de calități literare.

Katrine Engberg (n. 1975, la Copenhaga) este o autoare daneză de romane de suspans. A fost dansatoare și coregraf pentru teatru și televiziune.

A debutat în 2016 ca scriitoare de crime cu romanul de față, care-i are în prim-plan pe detectivii Jeppe Kørner și Anette Werner. Cartea a fost bine primită de critici și, trei ani mai târziu, era încă pe prima poziție în topul vânzărilor. În 2017 a apărut al doilea volum din serie, urmat în 2018 de al treilea, care a urcat pe prima poziție în clasamentul bestsellerurilor din Danemarca cu cinci săptămâni înainte de publicare.

Drepturile pentru seria Kørner/Werner au fost vândute în peste 25 de țări, printre care Statele Unite, Rusia, Germania, Suedia și Norvegia. În Rusia, Germania și Norvegia, romanele ei au fost tot timpul pe lista celor mai vândute cărți.

Femicid, de Pascal Engman (trad. Mihnea Arion)

Emelie, o tânără de 25 de ani, e găsită ucisă în apartamentul ei din partea de nord a Stockholmului. Pentru Vanessa Frank, cazul pare limpede ca lumina zilei. Totuși, e ceva la suspectul principal care îi creează Vanessei impresia că au ratat un amănunt extrem de important.

Între timp, în oraș se impune tot mai mult insidioasa rețea de „inceli”, celibatari involuntari, care vor să pedepsească femeile și care trăiesc în cele mai întunecate colțuri al internetului, uniți de misoginia lor violentă.

Să aibă uciderea lui Emelie vreo legătură cu această rețea subterană?

Dovezile nu sunt clare, iar anchetatorii și victimele deopotrivă se lasă orbiți de prejudecăți. Însă când Vanessa descoperă că la Stockholm se va organiza un festival dedicat în exclusivitate femeilor, cursa contracronometru începe într-un ritm nebunesc.

Pascal Engman (n. 1986) este un scriitor și jurnalist suedez, care a devenit cel mai bine vândut scriitor de proză mystery & thriller al generației sale. Camilla Läckberg, David Lagercrantz și Academia Suedeză a Scriitorilor de Suspans l-au numit „o stea în ascensiune” a literaturii de gen.

Înainte de a scrie romane, Engman a fost jurnalist la ziarul suedez de seară „Expressen”, fiind unul dintre cei mai de seamă reporteri din redacție.

Cărțile din seria Vanessa Frank s-au vândut în peste douăzeci de țări și au fost traduse, printre altele, în engleză, spaniolă, italiană, germană, poloneză. În cadrul seriei, Engman explorează periferiile extreme ale societății suedeze, ca de exemplu naționaliștii de extremă dreapta, așa-numiții „celibatari involuntari” (incels), sau islamiștii. Clasa socială și identitatea sunt teme recurente în cărțile sale.

Engman locuiește la Stockholm, dar în primele trei luni ale fiecărui an călătorește în Chile, unde scrie la următoarea sa carte.

Rășină, de Ane Riel (trad. Diana Polgar)

Liv petrece mult timp în atelierul tatălui ei. Îi place natura și, din când în când, noaptea, se joacă de-a împrumutul cu locuitorii din orașul învecinat ca să asigure cele trebuincioase familiei. Pentru că întunericul alină durerea.

Numai că există o problemă.

Liv a murit când avea șase ani.

Cel puțin, asta cred autoritățile.

Tatăl ei știe că el e singura persoană pe lumea asta care o poate ocroti, așa că într-o seară trimite o barcă pe apă și o privește cum se sfărâmă de stânci, apoi străbate lungul drum spre oraș ca să anunțe că singurul lui copil a dispărut. Așa, Liv nu va trebui să meargă vreodată la școală, nu va trebui să-și părăsească niciodată părinții. Așa, va fi în siguranță pentru totdeauna.

Însă iubirea lui Jens Horder se transformă în obsesie bolnavă, ajungând să mistuie orice urmă de umanitate în calea ei.

O poveste emoționantă și plină de suspans despre ce se poate întâmpla când iubești prea mult pe cineva, când dorința de a-l ocroti devine exact lucrul care-i face răul cel mai mare.

Ane Riel este o scriitoare daneză. A studiat istoria artei la Universitatea Aarhus și a dezvoltat, în paralel, o pasiune pentru jazz. În 1996 s-a mutat la Copenhaga ca să urmeze cursuri de ilustrație la Școala de Arte. A scris mai multe cărți pentru copii.

Primul ei roman, Slagteren i Liseleje (Măcelarul din Liseleje), a apărut în 2013 și a fost răsplătit cu premiul pentru debut al Academiei Daneze de Literatură Polițistă.

Al doilea ei roman, Harpiks (Rășină), a primit cele mai importante patru premii scandinave pentru mystery & thriller: The Glass Key, The Golden Bullet, Premiul Harald Mogensen și premiul Academiei Suedeze a Scriitorilor de Literatură Polițistă pentru cel mai bun roman.

Viveca Sten și Katrine Engberg la Crime Scene Press

Crime Scene Press a achiziționat drepturile pentru cărțile a două autoare nordice: suedeza Viveca Sten și daneza Katrine Engberg, care vor apărea, astfel, pentru prima oară în limba română.

Cartea semnată de Viveca Sten este Offermakaren (titlul în engleză va fi Hidden in Snow), prima dintr-o nouă serie, Åremorden (Crimele din Åre). Cartea a doua este deja scrisă, dar, între timp, zece țări, printre care și România, au cumpărat drepturile pentru debutul noii serii.

Daneza Katrine Engberg este autoarea seriei Copenhaga, din care au apărut pînă acum cinci cărți. Primul volum al seriei, Krokodilevogteren (apărut în limba egleză cu titlul The Tenant), a fost achiziționat de edituri din 25 de țări.

Pentru un iubitor de nordic noir, programul din ultima vreme al Editurii Crime Scene Press este o bucurie.

Liviu Szoke despre Pandemicon

Liviu Szoke scrie prima cronică a antologiei Pandemicon, apărută la Crime Scene Press în august.

Concluzia lui:

Autorii antologați au stiluri și și-au imaginat povești suficient de diferite între ele pe o temă dată, încât să fie imposibil să nu găsești măcar câteva care să îți placă. Și nu trebuie neapărat să fii fan înrăit al poveștilor polițiste ca să le parcurgi cu plăcere, admirând ba măiestria cazurilor, ba felul în care vede fiecare în parte criza aceasta cumplită, ba o replică spumoasă, ba o întoarcere elegantă din condei, o crimă atent plănuită, un criminal perfid, găsești, practic, de toate.

Autorii cuprinși în antologie: Stelian Țurlea, George Arion, Michael Haulică, Eugen Cristea, Ovidiu Pecican & Amalia Lumei, Petre Crăciun, Caius Dobrescu, Adrian Onciu, Gabriel Brănescu, Alexandru Arion, Mircea Pricăjan, Oana Stoica-Mujea, George Arion Jr., Mihnea Arion.

Cronica integrală aici: Lecturi 245: *** – Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii

 

PANDEMICON – antologie de proză scurtă

A apărut volumul de proză scurtă „Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii”

La Crime Scene Press, singura editură din România cu un program editorial dedicat în exclusivitate literaturii de suspans, mystery & thriller, a apărut volumul de proză scurtă „Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii”, o colecție de paisprezece narațiuni din și despre pandemie datorate unor condeieri din diverse generații, cu experiențe literare diferite și cu stiluri originale: Stelian Țurlea, George Arion, Michael Haulică, Eugen Cristea, Ovidiu Pecican, Amalia Lumei, Petre Crăciun, Caius Dobrescu, Adrian Onciu, Gabriel Brănescu, Alexandru Arion, Mircea Pricăjan, Oana Stoica-Mujea, George Arion Jr., Mihnea Arion. Istorisirile lor sunt o modalitate de eliberare de fricile care, în mod firesc, ne macină în această perioadă nefastă. În ele, cititorii vor întâlni neliniște, încrâncenare, flagelarea nepăsării cu care sunt tratați uneori oamenii, dar și a indolenței pe care o manifestă câteodată aceștia, ignorând virusul, adoptând posturi aberante, inventând teorii ale conspirației halucinante. Oricât ar părea de ciudat, în aceste pagini cititorii vor găsi chiar și umor. Sau viziuni de domeniul fantasticului. Sau dezvăluiri cutremurătoare. Și încrederea că, mai devreme sau mai târziu, totul se va termina cu bine. Și cu ajutorul cuvintelor se poate depăși momentul de cumpănă cu care ne confruntăm. Au fost, întotdeauna, un reazem de nădejde.

Crime Scene Press este singura editură din România specializată exclusiv în literatură de suspans. Printr-o selecție riguroasă a titlurilor, girată de către George Arion, cel mai bun scriitor de policier din România, noul proiect urmărește promovarea genului mystery & thriller în rândul cititorilor, arătând că este o expresie literară valoroasă. Planul editorial cuprinde atât autori români cât și străini, clasici, dar și contemporani, care reprezintă repere de valoare pentru timpul sau spațiul cultural din care provin.

(comunicat Crime Scne Press)

Pandemicon la Crime Scene Press

Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii

În 2020, paisprezece autori români, izolați în casele lor, respectând îndemnul „Stai acasă!”, au hotărât să înregistreze sau să imagineze întâmplări din timpul pandemiei care ne răvășește viețile de câteva luni.

Pandemicon. Povestiri pentru sfârșitul lumii este o colecție de narațiuni datorate unor condeieri din diverse generații, cu experiențe literare diferite și cu stiluri originale.

Ar fi putut să aștepte resemnați să vadă cum vor evolua lucrurile.

Au preferat să riposteze prin scris la ceea ce ne amenință existența.

Textele lor sunt o modalitate de eliberare de fricile care, în mod firesc, ne macină în această perioadă nefastă, cum n-a mai cunoscut omenirea de multă vreme.

În istorisirile lor veți întâlni neliniște, încrâncenare, flagelarea nepăsării cu care sunt tratați uneori oamenii, dar și a indolenței pe care o manifestă câteodată aceștia, ignorând virusul, adoptând posturi aberante, inventând teorii ale conspirației halucinante.

Covidul a funcționat ca un revelator pentru comportamentul uman, de la noi, din alte părți ale globului. Oricât ar părea de ciudat, în aceste pagini veți întâlni chiar și umor. Sau viziuni de domeniul fantasticului. Sau dezvăluiri cutremurătoare. Și încrederea că, mai devreme sau mai târziu, totul se va termina cu bine. Și cu ajutorul cuvintelor putem depăși momentul de cumpănă cu care ne confruntăm. Au fost, întotdeauna, un reazem de nădejde.

În orice caz, suspansul e prezent în fiecare dintre aceste povestiri captivante, scrise special pentru volumul a cărui lectură vi-o dorim cât mai agreabilă.

Comenzi: http://crimescenepress.ro/produs/pandemicon/

În cuprins, povestiri de: Stelian Țurlea, George Arion, Michael Haulică, Eugen Cristea, Ovidiu Pecican, Amalia Lumei, Petre Crăciun, Caius Dobrescu, Adrian Onciu, Gabriel Branescu, Alex Arion, Mircea Pricăjan, Oana Stoica-Mujea, George Arion Jr., Mihnea Arion.

 

Noir ca pana corbului

 

Ann Cleeves – Negru de corb
Titlu original: Raven Black (2006)
Crime Scene Press, 2017, 336 pag.
Traducere din limba engleză de Raluca Ștefan
Preț: 34 lei

Cum zicea cineva, un caz de crimă se construiește pas cu pas. Poate, în acest caz, ar fi mai nimerit spus „se desconstruiește pas cu pasˮ, dacă ne situăm în punctul de vedere al anchetatorului și în momentul în care începe orice carte noir, mystery sau cum li s-or mai spune cărților polițiste. Și, la o primă vedere, asta e și ceea ce impresionează în cartea lui Ann Cleeves: felul în care autoarea reface cazul luînd-o înapoi, cronologic, de la momentul descoperirii cadavrului lui Catherine, pînă la celălalt caz, mai vechi, al Catrionei, aducînd rînd pe

rînd la lumină faptele descoperite între cele două momente, umplînd spațiul dintre ele și îndreptîndu-se apoi, natural, spre o a treia bornă a poveștii.

Fără să insiste neapărat pe victime, pe (presupușii) vinovați, pe (posibilii) martori sau pe echipa investigatorilor, Ann Cleeves ne pune în fața ochilor o frescă a insulei Shetland, un loc în care toată lumea cunoaște pe toată lumea.

Revenind la cazul în discuție, bătălia se dă între localnici – care, evident, știu ei cine-i vinovatul, că nu se poate să n-o fi făcut el – și poliția locală, căreia i se adaugă o echipă de investigatori venită din Inverness. Numai că, spre

deosebire de localnici, care știu totul din prima, poliția chiar are nevoie de dovezi pentru a închide cazul.

Din această luptă cîștigă pînă la urmă cititorul, care are parte de mai multe personaje principale, de la anchetatorii Jimmy Perez – polițistul local și Ron Taylor – polițstul venit de la Inverness, pînă la Sally – prietena lui Catherine, victima de la care pornește totul, Fran – cea care a găsit cadavrul lui Catherine și mamă a micuței Cassie, care va avea și ea un rol important în toată afacerea, la Robert – liceanul frumos și cu bani, ale cărui relații atît cu Catherine, cît și cu Sally au importanța lor pentru polițiști, la alți bărbați și la alte femei de pe insulă, prinși într-o rețea de interese și relații, spre care se îndreaptă, pe rînd, bănuielile polițiștilor și ale cititorilor.

Ann Cleeves reușește să ne ducă de la un personaj la altul, să ne îndrepte spre piste care se vor dovedi a fi false pînă la finalul oarecum neașteptat, așa cum îi stă bine unui final de carte polițistă. Fără a fi spectaculoasă, fără a te bîntui multă vreme după citirea ultimei pagini, fără a produce personaje memorabile cu care să empatizezi de la prima secvență (da, personajele autoarei britanice sînt departe de cele nordice, de care am fost atras și de care m-am atașat în ultimii ani), cartea lui Ann Cleeves reușește să ofere totuși o lectură agreabilă, să te țină lipit de paginile ei, să hrănească curiozitatea cititorului pasionat de mistere.

Negru de corb (Raven Black, 2006) este prima carte din seria Shetland, cîștigătoare a Dagger Award pentru cel mai bun roman. Din această serie au apărut pînă acum în limba română Oase roșii (Red Bones, 2007) și Fulger albastru (Blue Lightning, 2010), ambele în 2017, la Crime Scene Press. Un alt roman de Ann Cleeves apărut la CSP, în 2015, este Secretele din strada Portului (Harbour Street, 2014), al șaselea din seria Vera Stanhope. Ambele serii au beneficiat de seriale: Shetland ( patru sezoane pînă acum) și Vera (șapte sezoane).

Cîteva vorbe despre traducere: m-am poticnit pe alocuri în formulări mai puțin fericite, în cuvinte nu tocmai optim alese. Fără a fi o lectură greoaie, nu dă nici satisfacții celui care caută în cărți ceva mai mult decît expresiile obișnute, de zi cu zi. Dar poate asta nu este lipsa traducerii, ci a scriiturii doamnei Cleeves.

Am să-i acord trei stele (din cinci) sau nota 7 (din 10).

Titlul meu, „Noir ca pana corbuluiˮ, face parte din categoria se non è vero, è ben trovato, pentru că romanul lui Ann Cleeves nu este noir după definiție (accentul pus pe făptaș și viața lui), ci se încadrează mai mult în ceea ce se cheamă police procedural, urmărind mai mult ancheta poliției, deși alegerea autoarei, de a se substitui mai multor puncte de vedere, face destul de grea încadrarea romanului într-o subcategorie.

(articol publicat pe blogul BookReport, 25 iunie 2017)

Fără corectitudine politică, despre crime la Stockholm

V.T. Morogan – Frumosul asasin
Editura Crime Scene Press, 2014, 288 pag.
Preț: 24 lei

Poate ar trebui început prin a spune că sub semnătura V.T. Morogan există Viorica și Teodor Morogan, români care au trăit o vreme în Canada, iar de vreo 25 de ani trăiesc în Suedia. Amîndoi sînt geologi, dar Elena-Viorica Morogan este cunoscută și ca traducătoare în limba română a unor cărți – cum altfel? – din ceea ce se cheamă nordic noir. Împreună au scris mai multe romane, care au fost publicate în România: Plăceri nevinovate (2009), Pasiuni primejdioase (2010), Memento (2011), Departamentul prostituției (2012), Frumosul asasin (2014).

Ultimul dintre ele este și primul pe care l-am citit și surpriza a fost una dintre cele mai plăcute. Pot spune că am descoperit un autor pe care mă grăbesc să-l includ în liga superioară a scriitorilor români de romane polițiste și să-mi întăresc încă o dată convingerea că avem autori din zona asta care ar trebui promovați în Europa nu numai pentru că Europa este o mare cititoare de mystery&thriller, ci și pentru că românii sînt buni la genul ăsta de literatură, lucru demonstrat pînă acum de traducerile din George Arion, E.O Chirovici, Bogdan Hrib, Bogdan Teodorescu și sper să li se alăture și alții cît de curînd.

Ceea ce face atractiv romanul soților Morogan pentru iubitorii români ai genului este povestea care aduce laolaltă români, ruși, ucraineni, englezi… și unde-i adună pe toți? În Stockholm, orașul trilogiei Millennium a lui Stieg Larsson, dar și locul unde se întîmplă poveștile scrise de Lars Kepler, Jens Lapidus, Liza Marklund, Kristina Ohlsson, Erik Axl Sund – ca să nu-i pomenesc decît pe cîțiva dintre cei traduși deja în limba română.

E prima dată cînd scriu despre o carte polițistă și nu știu cum să spun lucruri fără să le spun, ce se poate spune fără a dezvălui nimic din ceea ce este important în aflarea acelui cine?, de ce? sau cum? care este cheia oricărui roman de gen.

Povestea soților Morogan este destul de simplă și putea să rămînă una extrem de simplă dacă abilitățile cuplului de autori n-ar fi pus ingrediente pe cît de atractive, pe atît de încărcate de suspans. Pe masa unei echipe de poliție se adună cîteva cazuri de crimă și – ce să vezi? – toate victimele lucrează la aceeași firmă, un mare producător de medicamente. Într-un grup al comunității românești din Stockholm se nimeresc a fi o doctoriță angajată în cercetare la aceeași firmă și o ziaristă – de unde, iată, fandacsia-i gata! Alexa Vancea începe să publice o serie de articole despre neregulile din industria farmaceutică. Planurile narative alternează între activitatea ziaristei (care înseamnă și grupul de românce stabilite în Stockholm), a celor de la compania farmaceutică, ancheta poliției și tribulațiile frumosului asasin, care ni se dezvăluie încă din prima parte a cărții, intenția autorului nefiind scrierea unui roman de tip whodunit, scutindu-ne de efortul de a dezlega șarada, ci prezentarea unei povești de viață, în care lăcomia se împletește cu naivitatea, cu simțul datoriei, cu ratarea (în profesie, în aspirații, în viață pur și simplu) și… da, și cu dragostea, în diferite forme ale ei.

Pentru că avem de toate în romanul soților Morogan, și bine conduse, cu plan, cu logică (într-un singur loc mi-a părut că personajul n-ar fi trebuit cu nici un chip să facă ce a făcut, dar o fi totuși parte din planul pe termen lung al autorilor). Pînă și problema imigrației apare în carte – am pomenit mai devreme despre varietatea naționalităților persoanjelor – și, spre lauda (zic eu) autorilor, corectitudinea politică este lăsată deoparte (așa cum în tot mai multe romane de gen – traduse – se întîmplă de la o vreme) și ni se prezintă părerea străinilor despre suedezi, dar și a suedezilor despre străinii care s-au stabilit în Suedia și capacitatea/disponibilitatea acestora de a se adapta la obiceiurile „caseiˮ. Iar astea, alături de gesturi, gînduri și alte detalii reușesc să creioneze suficient personajele, chiar dacă, uneori, mi-aș fi dorit să știu mai multe despre Alexa sau despre româncele stabilite în Suedia.

Într-un singur punct m-am poticnit, și anume atunci cînd – probabil – au apărut niște referiri la romane anterioare, la evenimente din trecutul personajelor românești. Dacă romanul face parte dintr-o serie, normal era ca editura să precizeze undeva, pe copertă, că este al n-lea roman din seria… Alexa Vancea (eventual). Caz în care, poate, aș fi căutat romanele mai vechi, să le citesc în ordine. Sau dacă s-a considerat că asta n-are importanță, se putea renunța la pasajul respectiv, care n-a influențat prea mult acțiunea, iar acolo unde a determinat-o, se putea găsi o altă soluție. Dar asta a fost o jumătate de pagină, căreia nici nu i-am dat prea mare importanță, făcînd eu ce-ar fi trebuit să facă autorii sau redactorul.

În concluzie, am citit cartea cu plăcere și m-am lăsat prins de povestea suedeză a soților Morogan ca și cînd aș fi citit un roman nordic noir de la mama lui, cum se zice, publicat într-o traducere reușită, făcută chiar din suedeză de un traducător care nu stăpînește doar limba, ci știe  cîte ceva și despre Stockholm și suedezi.

Voi mai citi cărți semnate de V.T. Morogan. Absolut!

(articol publicat pe blogul BookReport, 25 mai 2017)