Anders Roslund – Trei zile (Litera, 2020)

În curînd o să avem în limba română un nou volum de Anders Roslund: Trei zile (Editura Litera, traducere de Dana-Ligia Ilin).

Descrierea editurii:

Cinci lumînări roşii pe un tort. Aşteptare. Cum ar fi putut să ştie Zana că această zi avea să schimbe viaţa atîtor oameni? Tot ce-şi dorea era să cînte „Mulţi ani trăiască“. Atunci când Ewert Grens intră în acel apartament din Stockholm, îl izbeşte mirosul de m]ncare stricată şi încă ceva, iar ceea ce vede îl va urmări mulţi ani.

Au trecut aproape douăzeci de ani, iar Grens se regăseşte în acelaşi apartament. Un incident nou reînnoadă firul vechii istorii, de al cărui capăt nu reuşise să dea la vremea respectivă. Cineva s-a întors şi o caută pe Zana. Pentru poliţist, va fi o cursă contracronometru ca s-o găsească înaintea acelui om misterios.

Trei zile este o poveste teribilă despre trădare şi răzbunare, care îi reuneşte pe Ewert Grens şi Piet Hoffmann – două dintre personajele emblematice ale lui Anders Roslund – într-un roman de acţiune alert şi tensionat. În trei zile ies la iveală secrete păstrate cu sfinţenie timp de două decenii, iar în final, cortina cade, dezvăluindu-l pe ultimul şi cel mai neaşteptat.

Cele două volume ale dipticului „Fete fără nume” – „Jamåhonleva” (2019) și „Sovsågott” (2020) – au fost achiziționate de Editura Litera.

Alte cărți din seria Grens&Hoffman sînt în portofoliul Editurii Trei – „Trei secunde” deja apărută (2013, traducere de Gabriella Eftimie), celelalte două urmînd să apară:

Alex Michaelides – Pacienta tăcută

Tăcerea ei ca o oglindă

Alex Michaelides – „Pacienta tăcută”

Editura Litera, colecția BuzzBooks, 2019

Traducere de Dana-Ligia Ilin

„Alicia Berenson avea treizeci și trei de ani cînd și-a omorît soțul.” – așa începe romanul lui Alex Michaelides, un roman de debut vîndut în peste 40 de țări, plus drepturile de ecranizare achiziționate la licitație de un producător cîștigător de Oscar (deocamdată secret).

Gabriel Berenson, un fotograf de modă, este găsit împușcat. Lîngă el, în picioare, era Alicia Berenson, soția lui, pictoriță. Iar alături, pe podea, o pușcă. În urma unui examen psihiatric, Alicia este internată la The Grove, o instituție de sănătate de maximă securitate din nordul Londrei și vreme de șase ani nu scoate nici un cuvînt.

Intră în scenă Theo Faber, un psihoterapeut care vine la The Grove tocmai pentru a se ocupa de cazul Aliciei. Ambiția lui este de a o face să vorbească și a-i dezlega misterul.

Povestea merge încet, se tîrîie și cred că agentul scriitorului a făcut o treabă excelentă, pentru că mulți ar fi tentați să abandoneze o carte promovată ca thriller, dar în care nu se întîmplă mai nimic, decît discuții între Theo și Alicia, de fapt monologuri ale psihoterapeutului. Dar, cum zice chiar Theo „Tăcerea ei era ca o oglindă – reflectîndu-te pe tine”. Și cititorul află multe, foarte multe despre Theo Faber, despre cum merg treburile în The Grove, iar cercetarea pe care o întreprinde Theo și spusele celor cu care acesta discută și care au avut legături cu Alicia duc ușor-ușor spre un deznodămînt pe cît de surprinzător, pe atît de satisfăcător pentru cititorul dornic de răsturnări de situație și de „nimic nu e ce pare a fi”.

Fiecare personaj care apare aduce culoare poveștii, mai pune un strat, mai dă o direcție, un unghi din care se poate privi și înțelege, astfel încît ceea ce părea la început ceva foarte simplu, foarte clar, ajunge să fie o poveste foarte complexă, care topește într-un singur fir narativ multe dintre poveștile redate în diferite puncte ale cărții.

Michaelides știe să scrie, are răbdare să construiască, să ducă totul spre punctul culminant pe care și l-a propus atunci cînd s-a apucat de scris.

Nu știu dacă va fi thrillerul anului, așa cum se spune, e prea devreme, mii de cărți așteaptă pe mesele scriitorilor, pe birourile redactorilor sau chiar în tipografii să iasă în lume. Care dintre ele va fi thrillerul anului… vom afla. Sau pate nu. Poate fiecare îl va afla pe al lui.

Pentru mine, „Pacienta tăcută” este a doua carte de 5 stele pe care o citesc în acest an, după „1793. În umbra morții”, de Niklas Natt och Dag, apărută tot la Litera, tot în colecția BuzzBooks și tradusă tot de Dana-Ligia Ilin. Poate nu întîmplător.

(cronică publicată în Literomania 108, 21 martie 2019, la rubrica G.E.N. – Scriitoare islandeze, portbagaj franco-român)