Lars Kepler – Joona Linna nr. 8

Spegelmanen, cel de-al 8-lea volum din seria Joona Linna, de Lars Kepler, a apărut astăzi în Suedia, la Albert Bonniers Förlag.

Lars Kepler este numele cu care semnează suedezii Alexandra Coelho Ahndoril (n. 1966) și Alexander Ahndoril (n. 1967). Cei doi s-au căsătorit în 1994, au împreună trei fete și locuiesc în Stockholm. Cărțile lor s-au vîndut în peste 14 milioane de exemplare în 40 de țări.

În România au apărut primele două volume din seria Joona Linna la Editura Trei: Sub hipnoză și Pact cu diavolul (ambele în 2011, traduceri de Elena-Maria Morogan).

În acest an, Editura Paralela 45 a reluat publicarea seriei lui Lars Kepler, din care a apărut primul volum, Hipnotizatorul (2020, traducere de Bogdan Ghiurco), și este anunțată tot pentru acest an și apariția celui de-al doilea, Contractul Paganini (traducere de Elena-Maria Morogan).

O carte de Lars Kepler (3)

Și-am mai schimbat o dată modificarea.

După ce am descoperit, pe pagina de gardă a ediției de la Paralela 45, că traducerea s-a făcut după ediția în limba engleză publicată în 2011. Deci nici vorbă de Black Edition, ediția finală publicată în Suedia în 2019.

Interesant e că încă de atunci, din 2011, s-a modificat textul. Problema e: l-a modificat traducătorul în engleză de capul lui? Editorul (redactorul) de limbă engleză? O fi fost totul făcut de acord cu autorii, iar cînd aceștia au revenit asupra textului, în 2019, au plecat de la această variantă?

În fine. Problema MEA e că dacă nu e nici măcar ultima versiune tradusă… la ce să mă mai poticnesc în bîjbîielile trducătorului nostru din engleză, căruia, vorba cuiva, „nu-i pasă”?

E clar că nu-i pasă cînd trimite la editură ceva gen „mă duc la Republicii, în districtul Brașov” în loc de „mă duc pe strada Republicii, în Brașov”. Și multe, multe lucruri pe care nu le-a înțeles și le-a lăsat așa, că poate le-o rezolva redactorul. Și dacă și redactorul le-a lăsat așa, că poate cititorul n-o fi prea pretențios? Adică doar nu-i Musil, nu-i Thomas Mann… e o carte polițistă, ce naiba, o citești în tren, o termini pe o bancă în parc ș o lași acolo,  doar nu-ți ocupi biblioteca cu maculatură…

Îmi amintesc de o traducătoare care o întreba pe alta: dar ce, tu înțelegi chiar tot ce traduci?

OK. Deci: am să citesc traduceri la mîna a doua dacă chiar n-am încotro. În cazul primelor două cărți ale lui Lars Kepler din seria Joona Linna voi merge mai departe cu edițiile de la Trei (traduceri de Elena-Maria Morogan). Dacă Paralela 45 va mai publica volumul al treilea… atunci voi citi traducerile lor din engleză. Deși, pînă o apărea volumul trei, poate n-o să mai fie cazul. Văd că cititul în suedeză merge din ce în ce mai bine. 🙂