Ragnar Jónasson – „Orb în zăpadă”

Literomania, 28 februarie 2019, prima apariție a rubricii G.E.N.:

Zăpada ca zăpada, dar frigul…

Ragnar Jónasson – „Orb în zăpadă”

Crime Scene Press, 2018

Traducere din limba engleză de George Arion Jr.

Un tînăr absolvent al Academiei de Poliție își găsește un post în Siglufjördur, un orășel din nord, și părăsește Reykjavikul, unde locuia împreună cu iubita lui. Siglufjördur este unul dintre locurile acelea în care nu se întîmplă nimic, dar asta numai pînă în momentul în care se declanșează cavalcada de evenimente care transformă ceea ce putea fi un roman social într-un nordic noir ca din manuale. O posibilă crimă, apoi o crimă fără dubii îi aduc pe Ari Thór Arason, tînărul polițist, și pe Tómas, șeful secției de poliție, într-o relație clasică, clișeistică de-a dreptul: tînărul școlit, plin de avînt, dornic să dezlege mistere și acolo unde nu sînt și șeful conservator, localnic, care cunoaște pe toată lumea, care știe de ce sînt în stare – sau nu – cei pe care mai tînărul său coleg i-ar trece în capul listei suspecților.

Poveste e încurcată, apar multe cupluri asupra cărora care autorul insistă, mai apar și scheletele din dulap… Toate puse la grămadă, scoțînd parcă în evidență faptul că este un volum de debut. Și nu pot să nu mă gîndesc la Jo Nesbø și „Liliacul” său, tot un volum de debut, tot nordic, dar condus cu mînă sigură, scris cu o tușă personală pe care norvegianul o găsește de la prima carte.

Ce-i iese foarte bine lui Jónasson este frigul. Alți scriitori pun orașul sau comunitatea în centrul atenției, făcînd din acestea personaje. Islandezul Ragnar Jónasson îți bagă frigul în oase de la prima pagină și îl ține acolo pînă la sfîrșit.

Nu e cea mai bună carte nordică pe care am citit-o, dar sînt curios cum va fi cel de-al doilea volum al seriei lui Ragnar Jónasson, un scriitor tînăr, în plină afirmare, unul dintre fondatorii Festivalului Iceland Noir, considerat de mulți printre cele mai reușite festivaluri de literatură polițistă din lume.

N-am multe să-i reproșez traducerii, poate cîteva repetiții mult prea vizibile și acel „scena crimei” pentru care în România se folosește „locul faptei”. Iar traducerea după versiunea în limba engleză nu e o tragedie chiar atît de mare în acest caz, întrucît traducătorul englez al lui Jónasson este Quentin Bates, un un scriitor englez de cărți polițiste care a trăit peste 10 ani în Islanda. Măcar nu ni s-a oferit ce-a înțeles românul din ce-a înțeles englezul.

I-am dat 3 stele, încrezător totuși în cele cîteva sute de mii de exemplare vîndute de Jónasson.

(publicat în Literomania nr. 105, 28 februarie2019, la rubrica G.E.N. – „G.E.N.”)