Ragnar Jónasson – Orb în noapte (Nightblind / Náttblinda)

Literomania, 7 martie 2020, a 23-a apariție a rubricii G.E.N.:

Speranță de consum

Ragnar Jonasson – „Orb în noapte”

Crime Scene Press, 2019, traducere de George Arion Jr.

Titlul original: Náttblinda (2014)

Cititorul român de romane polițiste – orice o fi intrînd sub pălăria asta mare, de la polițiste deadevă, vorba unui autor român (și de) romane polițiste, la romane cu detectivi, romane de aventuri, orice are legătură cu crime și dezlegarea misterului lor – e familiarizat oarecum cu literatura de gen islandeză. Au apărut în românește cărți de Arnaldur  Indriðason, Yrsa Sigurðardóttir și, din cîte știu, se mai pregătesc cîțiva. Ragnar Jónasson este la al doilea roman publicat la noi, Crime Scene Press asumîndu-și publicarea tinerei speranțe nordice, care a debutat în 2009 cu „Snjóblinda” („Orb în zăpadă”, Crime Scene Press, 2018, traducere de George Arion Jr.).

„Orb în noapte” este al doilea roman publicat în românește din seria care îl are ca protagonist pe tînărul polițist Ari Thór Arason, dar al cincilea (și ultimul) din seria originală. Poate asta să fie și cauza acelei ușoare senzații că s-a sărit peste o perioadă cam lungă pe care o are cititorul în primele pagini, accentuată și de unele amănunte din viața de familie a polițistului. Este o întreagă discuție aici, editorul român preferînd să meargă pe varianta în limba engleză (cărțile au fost traduse din limba engleză), în care a cincea carte a fost publicată după prima, mulți dintre cititorii acestei serii fiind nemulțumiți de golurile apărute în acest fel în biografiile cîtorva personaje.

În Siglufjörður, orășelul din nordul Islandei unde s-a mutat Ari Thór, împreună cu Kristín și copilul lor (deja au un copil!), șeful secției de poliție (adică celălalt polițist al orașului, în afară de Ari Thór) este împușcat în apropierea unei case despre care se spune că găzduiește activități dubioase. Și de aici povestea se rupe în trei: viața lui Ari Thór, viața polițistului împușcat, Herjólfur, și un fir narativ care atinge zona politicului (primar, viceprimar, consilieri).

Cititorul e cu ochii pe numărul paginii (toată cartea are 220 de pagini), întrebîndu-se cînd o să se întîmple aia, cînd s-o vadă pe cealaltă, dar ancheta merge greoi, indiciile sînt puține și uneori cam forțate, iar tribulațiile personajelor principale – să zic doar „personajului principal”? Că, în afara cuplului Ari Thór – Kristín, celelalte personaje sînt abia schițate – nu sînt o prezență consistentă în structura cărții. Prea mulți iepuri scoși din pălărie, lucru care sigur nu s-ar fi întîmplat dacă autorul lăsa povestea să înghită cîte pagini avea ea nevoie.

O găselniță care ar fi putut salva multe este cea a jurnalului ținut de unul dintre personajele-cheie (aici recunosc că identitatea acestuia a fost chiar o surpriză!), dar nu mi-a părut nici consistent, nici cine știe ce performanță literară – și zicînd asta, evident că primul meu gînd este la jurnalul lui Hanne Lagerlind-Schön din „Jurnalul dispariției mele”, de Camilla Grebe. Dar Camilla Grebe e o scriitoare cum puțini sînt.

Una peste alta, speranța pe care mi-am pus-o în cel de-al doilea roman al lui Ragnar Jónasson a fost cam în van. Dar… cine știe? Al doilea roman fiind de fapt „Myrknætti” („Blackout”)… nu mi-am consumat chiar întreaga speranță.

(publicat în Literomania nr. 149, 7 martie 2020, la rubrica G.E.N. – „Combinatorica Cișmigiului și nisipurile mișcătoare din Suedia”)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s